CSJ. Decizia nr. 2669/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2669/2003
Dosar nr. 1177/2003
Şedinţa publică din 4 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul B.M. a fost condamnat la şase pedepse a câte 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 65 C. pen. şi la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită cu un an, urmând ca, în final, acesta să execute 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 februarie 2002, la zi.
În temeiul art. 116 C. pen., inculpatului B.M. i s-a aplicat măsura de siguranţă a interzicerii dreptului de a se afla în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 9.682.500 lei.
S-a luat act că părţile vătămate N.C.I., T.C., M.M., S.L., L.S. şi B.M. nu au pretenţii civile faţă de inculpat, prejudiciul fiind acoperit parţial prin restituire.
Inculpatul B.M. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.800.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Prin aceeaşi sentinţă judecătorească, a fost condamnat şi OG, coautor al infracţiunilor de tâlhărie, alături de B.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpaţii B.M. şi OG, la iniţiativa celui din urmă, au luat hotărârea să facă rost de bani, deposedând de bunuri persoanele care se plimbau în parcul Herăstrău. Ei au acţionat după căderea întunericului asupra perechilor de tineri care întârziau pe aleile parcului, pe care îi ameninţau cu o baionetă.
Astfel, la data de 25 ianuarie 2002, inculpaţii i-au deposedat prin violenţă pe N.C. şi T.C. de două telefoane mobile şi suma de 100.000 lei.
La data de 28 ianuarie 2002, în timp ce OG smulgea lănţişorul din aur de la gâtul părţii vătămate M.M. şi îi sustrăgea şi suma de 100.000 lei, inculpatul B.M. o deposeda pe prietena acestuia de telefonul mobil.
La data de 2 februarie 2002, folosind acelaşi mod de operare, cei doi făptuitori au sustras haina de piele şi telefonul mobil al părţii vătămate L.S.C. şi suma de 40.000 lei şi un pachet de ţigări de la B.M.
În momentul depistării sale de către organele de poliţie şi cu ocazia primei audieri la datele de 3 şi 4 februarie 2002, inculpatul B.M. s-a prezentat sub o identitate falsă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.M. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizările şi declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, procese-verbale de recunoaştere din grup, planşe fotografice, procese-verbale de depistare şi de percheziţie, dovezi de predare a bunurilor, declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea infracţiunilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 68 din 18 februarie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatului B.M.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Totodată, recurentul inculpat a solicitat să se constate că pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 293 C. pen., este graţiată conform dispoziţiilor art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie prevederile art. 3859 pct. 14 şi 15 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile articolelor 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen., este graţiată integral şi condiţionat.
În această situaţie, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul B.M. şi să caseze Decizia penală nr. 68 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi sentinţa nr. 1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la graţierea pedepsei aplicată sus-numitului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Curtea va înlătura prevederile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-a descontopit pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente, respectiv şase pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 65 C. pen. şi o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., înlăturând sporul de concurs de un an închisoare.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, Curtea urmează să constate că pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului B.M., pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., este graţiată condiţionat.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului recurent, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., Curtea constată că aceasta a fost corect individualizată.
Instanţa de fond a dat eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a sancţionat ferm, dar just, activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.M.
Instanţa de fond a avut în vedere numărul mare al faptelor de tâlhărie săvârşite, precum şi modul deosebit de periculos în care acestea au fost planificate şi desfăşurate: după căderea întunericului, în grup, coinculpaţii coordonându-şi acţiunile şi folosind o baionetă cu care victimele erau ameninţate şi chiar vătămate (cazul părţii vătămate M.M.).
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere şi împrejurarea că inculpatul B.M. nu este la prima înfrângere a legii penale, în timpul minorităţii el fiind condamnat de două ori pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat.
Faptul că în cazul dedus judecăţii, inculpatul a alăturat şi elementul violenţei acţiunilor sale dovedeşte o periculozitate socială sporită, care necesită o ripostă pe măsură.
Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului B.M. corespunde pe deplin şi scopului de coerciţie, dar şi de prevenţie al sancţiunii penale, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, Curtea va menţine pedeapsa aplicată recurentului inculpat, precum şi sporul de concurs în cuantumul stabilit.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., plus sporul de un an închisoare, în total 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Timpul reţinerii şi arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 4 februarie 2002, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 68 din 18 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 1253 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Înlătură prevederile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente, respectiv: 6 pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a art. 65 din acelaşi cod şi o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. şi înlătură sporul de concurs de un an închisoare.
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată condiţionat pedeapsa de un an închisoare, aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi a art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., plus un spor de un an închisoare, în total, 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 4 februarie 2002, la 4 iunie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2666/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2671/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
