CSJ. Decizia nr. 2783/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2783/2003
Dosar nr. 189/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 885 din 26 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei şi a condamnat pe inculpatul Ş.O. la 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat cantitatea de 97,5 gr. heroină rămasă după efectuarea determinărilor fizico-chimice, depusă la I.G.P., Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 1 martie 2002, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie deţinând asupra sa cantitatea de 97 gr. heroină.
Instanţa de judecată a înlăturat apărările formulate de inculpat, în sensul că este consumator de droguri, şi a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracţiunea, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, deoarece cantitatea de droguri deţinută putea fi transformată în aproximativ 1.000 doze de heroină, iar din fişa medicală întocmită inculpatului a rezultat că acesta nu consumă droguri.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, tribunalul a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a reţinut că acesta a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii, nu are antecedente penale, este căsătorit în România, aşa încât, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, cu executare în regim de detenţie, de natură să asigure reeducarea sa.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul a declarat apel solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, reducerea cuantumului pedepsei şi înlăturarea dispoziţiei privind expulzarea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 828/ A din 12 decembrie 2002, a admis apelul declarat de către inculpat, a desfiinţat hotărârea atacată numai în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 117 C. pen. şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că este cu totul nejustificată susţinerea că marea cantitate de droguri găsită la inculpat este destinată consumului propriu, în sensul că aceasta depăşea cu mult necesarul pentru un simplu consumator. Totodată, această împrejurare urmează a fi coroborată cu fişa medicală a inculpatului, din care rezultă că nu este consumator de droguri.
Cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, s-a apreciat că, instanţa de fond a reţinut corect în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, dar nu se justifică reducerea cuantumului pedepsei în apel, dată fiind judicioasa apreciere efectuată de instanţa de fond, în raport de pericolul social concret al faptei.
Instanţa de control judiciare a constatat că fiind pertinentă cererea de înlăturare a dispoziţiei privind expulzarea, întrucât apelantul a făcut dovada, cu acte, că este căsătorit cu o cetăţeancă română şi aceasta nu poate fi obligată nici să părăsească ţara şi nici să divorţeze de inculpat.
Împotriva hotărârilor pronunţate, inculpatul a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Verificând actele dosarului se constată că instanţele, pe baza probelor administrate au stabilit corect situaţia de fapt, au dat încadrare juridică corespunzătoare şi au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Astfel, la data de 1 martie 2003, în urma percheziţiei corporale efectuate de organele de justiţie, inculpatul a dat drumul din mână unei pungi pe care o ţinea sub haină, pungă în care s-au găsit două plicuri ce conţineau un praf de culoare bej.
În urma constatării tehnico-ştiinţifice s-a stabilit că plicurile conţin heroină în amestec cu cofeină, masa totală rămasă după analiză fiind de 97 gr.
La momentul percheziţiei inculpatul a declarat că nu ştie ce conţine punga. În declaraţiile ulterioare a menţionat că nu este consumator de droguri, dar la cererea unei cunoştinţe pe nume „F.”, despre care ştia că se ocupă cu vânzarea de droguri în zona Baicului, a luat punga dintr-un loc pe care îl ştia pentru a i-o aduce, lucru pe care îl mai făcuse anterior de două ori.
După ce s-a luat măsura prelungirii arestării preventive împotriva sa, inculpatul şi-a modificat declaraţiile, afirmând că este consumator de droguri, nu se ocupă cu transportul acestora, iar cantitatea găsită asupra sa îi aparţinea, achitând pentru ea 600 dolari S.U.A. numitului M.I., cu o zi înainte.
Deşi inculpatul a afirmat că a plătit pentru cantitatea de 30 gr. heroină, care îi ajunge pentru 10 zile, acesta nu şi-a putut explica de ce M.I. i-a dat 100 gr.
Din fişa medicală depusă la dosarul de urmărire penală rezultă că la data de 1 martie 2002, inculpatul a declarat că nu consumă droguri, pentru ca la data de 4 martie 2002, să se consemneze în fişă, sindrom de sevraj, afirmativ la heroină.
Din probele analizate se vor reţine primele declaraţii date de inculpat, în sensul că nu este consumator de droguri, declaraţii care se coroborează cu procesul-verbal de constatare, declaraţiile martorilor asistenţi, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică şi declaraţia inculpatului, consemnată în fişa medicală la data de 1 martie 2002.
Se constată că sindromul de sevraj este menţionat în fişa medicală la 4 martie 2002, iar cu ocazia prezentării pentru verificarea măsurii arestării preventive din 6 martie 2002, inculpatul îşi modifică declaraţiile, transformându-se în consumator de droguri.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, la care se adaugă faptul că este greu de crezut că o persoană să achiziţioneze pentru sine o cantitate ce reprezintă cca 1.000 doze de heroină, se constată că hotărârile pronunţate sunt legale şi temeinice atât sub aspectul încadrării juridice date faptei, cât şi al individualizării pedepsei.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 1 martie 2002, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ş.O. împotriva deciziei penale nr. 828/ A din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 21 martie 2002, la zi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2781/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2784/2003. Penal → |
|---|
