CSJ. Decizia nr. 2788/2003. Penal. Art.20 rap.la art.176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2788/2003
Dosar nr. 96/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa penală nr. 230 din 5 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul C.T. la 10 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a), a art. 13 şi a art. 71 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., instanţa a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul, neexecutat, de 1936 de zile, din pedeapsa de 16 ani de închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 7 din 22 februarie 1989 a Tribunalului Arad.
Conform art. 39 alin. (2) C. pen., restul, neexecutat, de 1936 de zile a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani de închisoare, sporită cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 12 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă, de la 11 aprilie 2002, până la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească 25.000.000 lei daune morale părţii civile M.G. şi 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă, că, în noaptea de 7 martie 2000, inculpatul a avut o neînţelegere cu concubina sa P.P., care a părăsit locuinţa comună.
Inculpatul şi-a urmărit concubina, cu scopul de a o determina să se întoarcă acasă.
Pe drum, inculpatul s-a întâlnit cu M.G., care l-a salutat.
Inculpatului i s-a părut că M.G. l-ar fi insultat, motiv pentru care l-a urmărit şi l-a lovit, cu cuţitul, în torace, cauzându-i leziuni vindecabile în 55 zile tratament medical şi punându-i viaţa în primejdie.
Inculpatul a declarat apel, susţinând că:
a) fapta sa se încadrează în art. 182 C. pen. şi nu în art. 20, raportat la art. 176 lit. c) din cod, el neintenţionând să suprime viaţa victimei;
b) a săvârşit fapta în stare de provocare, încât îi este aplicabilă circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.;
c) i s-a aplicat o pedeapsă excesiv de severă;
d) a fost obligat la daune morale nejustificat de substanţiale.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 471/ A din 4 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, pe care l-a obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin aceeaşi decizie, curtea a dedus, în continuare, detenţia preventivă a inculpatului.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, reiterând susţinerile din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat corespunzător pedeapsa şi cuantumul daunelor morale.
Nu sunt temeiuri ca încadrarea juridică a faptei să fie schimbată.
Lovind victima cu cuţitul, în torace, inculpatul a prevăzut rezultatul produs, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, încât această faptă întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav şi nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Nu există nici o dovadă că inculpatul ar fi comis agresiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate.
Inculpatul a mai fost condamnat, în anul 1989, la 16 ani de închisoare, pentru infracţiunea de omor, încât nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei aplicate.
În fine, nu se justifică nici cererea inculpatului de a fi redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat către partea vătămată.
Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Decizia atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 471/ A din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 11 aprilie 2002, la 11 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2787/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2790/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
