CSJ. Decizia nr. 2784/2003. Penal

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2784/2003

Dosar nr. 3336/2002

Şedinţa publică din 11 iunie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Prahova, prin sentinţa penală nr. 164 din 16 aprilie 2002, a condamnat pe inculpaţii:

I. C.M., după cum urmează:

1. - pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, parte civilă C.N.P.R. S.A. Bucureşti, prejudiciul 1.781.921.455 lei, la pedeapsa de 8 ani închisoare;

2. - pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

3. - pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, la pedeapsa de 2 ani închisoare;

4. - pentru comiterea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca, în final, acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.

A aplicat dispoziţiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 1 august 2001, la zi.

II. P.O., după cum urmează:

1. - pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptă din perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, parte civilă C.N.P.R. S.A. Bucureşti, prejudiciul 1.781.921.455 lei, la pedeapsa de 8 ani închisoare;

A aplicat dispoziţiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

III. S.M., după cum urmează:

– aprilie 2000, parte civilă C.N.P.R. S.A. Bucureşti, prejudiciul 1.781.921.455 lei, la pedeapsa de 8 ani închisoare;

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 1 august 2001, la zi.

IV. M.E., după cum urmează:

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca, în final, aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.

A aplicat dispoziţiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatei, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 9 august 2001, la zi.

V. P.I., după cum urmează:

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca, în final, aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare.

A aplicat dispoziţiile art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

A admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de către partea vătămată C.N.P.R. S.A. Bucureşti şi a obligat pe inculpaţi, în solidar, iar pe inculpata P.I., în solidar şi cu partea responsabilă civilmente A.F. C. Ploieşti, la plata sumei de 1.781.921.455 lei, despăgubiri civile.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a obligat inculpaţii la plata sumelor ce au făcut obiectul luării de mită, în folosul statului, respectiv:

- de la inculpatul C.M., 65.000.000 lei, 3200 dolari S.U.A. şi 1000 mărci germane;

- de la inculpatul P.O., 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A. şi 2000 mărci germane;

- de la inculpatul S.M., 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A. şi 2000 mărci germane;

- de la inculpata M.E., 2000 mărci germane şi 2000 dolari S.U.A.;

- de la inculpaţii C.M., P.O., S.M. şi M.E., suma de 400.000.000 lei.

A anulat înscrisurile falsificate. A menţinut măsura sechestrului.

Inculpaţii au fost obligaţi la câte 2.500.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:

În perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, în mai multe rânduri, inculpatul C.M., în calitate de director la Direcţia Regională de Poştă Ploieşti a confirmat ordine de plată către A.F. C. Ploieşti privind lucrări neefectuate, producând un prejudiciu C.N.P.R. S.A., de 1.781.921.455 lei, acte materiale pentru care a primit de la P.I., 65.000.000 lei, 3200 dolari S.U.A., 1000 mărci germane şi în luna aprilie 2000, împreună cu P.O., S.M. şi M.E., a primit suma de 400.000.000 lei, semnând în luna decembrie 2000, o notă de comunicare falsă, încercând astfel să reducă valoarea prejudiciului creat.

În aceeaşi perioadă, în mai multe rânduri, inculpatul P.O., în calitate de şef serviciu administrativ la Direcţia Regională de Poştă Ploieşti a confirmat facturi emise de A.F. C., pentru lucrări neefectuate, producând prejudiciul de mai sus părţii civile, activitate pentru care împreună cu S.M. a primit de la P.I., suma de 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A., 2000 mărci germane, iar în luna aprilie 2000, împreună cu C.M., S.M. şi M.E., a primit de la P.I. 400.000.000 lei, semnând în luna decembrie 2000 o notă de comunicare falsă încercând să reducă valoarea prejudiciului real.

Tot în perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, inculpatul S.M., în mai multe rânduri, în calitate de înlocuitor al şefului serviciului administrativ la Direcţia Regională de Poştă Ploieşti, a confirmat la plată facturi emise de A.F. C., pentru lucrări neefectuate, primind împreună cu P.O., de la P.I., suma de 55.000.000 lei, 5000 dolari S.U.A. şi 2000 mărci germane.

În aceeaşi perioadă, inculpata M.E., în calitate de economist înlocuitor al directorului economic la Direcţia Regională de Poştă Ploieşti, a confirmat la plată facturi emise de A.F.C., pentru lucrări neefectuate, contribuind la producerea prejudiciului de mai sus, activitate pentru care a primit de la P.I., suma de 2000 dolari S.U.A., 2000 mărci germane şi un telefon mobil în valoare de 3.000.000 lei, iar în luna aprilie 2000, împreună cu C.M., P.O., S.M. a primit 400.000.000 lei, iar în luna decembrie 2000 a semnat o notă de comunicare falsă încercând să reducă valoarea prejudiciului cauzat.

În perioada amintită, inculpata P.I., în calitate de administrator la A.F. C. Ploieşti, având ca obiect de activitate curăţirea coşurilor de fum, a falsificat bonurile de lucru şi pe baza acestora a emis facturi false pentru lucrări neefectuate, contribuind la producerea prejudiciului de 1.781.921.455 lei în dauna C.N.P.R. S.A.

Expertiza tehnică efectuată în cursul urmăririi penale, a stabilit că valoarea reală a lucrărilor de curăţat şi reparat coşuri de fum este de 120.546.545 lei, pentru care s-a plătit 1.902.468.000 lei, prejudiciul produs C.N.P.R. fiind de 1.781.921.455 lei.

Împotriva sentinţei penale au declarat apel toţi inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În apelul inculpatului C.M. s-a susţinut că acesta nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa şi a solicitat achitarea, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, luare de mită, fals şi uz de fals.

În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei pentru identificarea şi trimiterea în judecată a adevăraţilor autori ai infracţiunilor.

Tot în subsidiar, a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de înşelăciune, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi din infracţiunea de luare de mită, în aceea privind primirea de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

În ce priveşte individualizarea pedepsei a solicitat reducerea acesteia şi schimbarea modalităţii de executare, fără privare de libertate.

În apelul inculpatului P.O. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de înşelăciune, în aceea de neglijenţă în serviciu; achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, iar cu privire la infracţiunea de luare de mită a susţinut că nu sunt dovezi ale vinovăţiei sale.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii ei.

În apelul inculpatului S.M. s-a solicitat achitarea, pentru toate faptele reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei, cu executarea fără privare de libertate.

În apelul inculpatei M.E. s-a solicitat achitarea, pentru infracţiunile de înşelăciune şi luare de mită, întrucât nu se face vinovată de comiterea acestor infracţiuni.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de înşelăciune, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei fapte, precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

De asemenea, a solicitat reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate pentru comiterea infracţiunilor de fals şi uz de fals, în sensul reducerii lor şi suspendarea condiţionată a executării acestora.

În apelul inculpatei P.I. s-a susţinut că aceasta nu este şcolarizată şi nu putea săvârşi singură infracţiunea de înşelăciune, iar cu privire la infracţiunea de fals, consideră că în mod greşit a fost condamnată, deoarece nu sunt probe în acest sens, astfel că se impunea efectuarea unei expertize grafologice, în vederea stabilirii persoanei care a falsificat bonurile de lucru.

În subsidiar, a solicitat referitor la infracţiunile de fals şi uz de fals, reducerea pedepselor aplicate, către minim.

Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 314 din 10 iulie 2002, a admis apelurile declarate de inculpaţii C.M., P.O., S.M., M.E. şi P.I., a desfiinţat în parte, pe latura penală, sentinţa atacată, a descontopit pedepsele rezultante de câte 8 ani închisoare aplicate inculpaţilor, în pedepsele componente şi a dispus:

- reducerea pedepsei aplicate inculpatului C.M., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la 8 ani închisoare, la 6 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.;

- reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor P.O. şi S.M., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la câte 8 ani închisoare, la câte 5 ani închisoare, fiecare, urmând ca, în final, aceştia să execute, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), pedepsele cele mai grele, de câte 5 ani închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., fiecare;

- reducerea pedepselor aplicate inculpatelor M.E. şi P.I., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de la câte 8 ani închisoare, la câte 6 ani închisoare, fiecare, urmând ca, în final, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpata M.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., iar inculpata P.I., de 6 ani închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

A computat detenţia la zi, pentru inculpaţii C.M., P.O. şi S.M., începând cu data de 1 august 2001, iar pentru inculpata M.E., cu data de 9 august 2001.

În motivarea acestei soluţii s-a reţinut de către instanţa de apel că solicitările inculpaţilor de achitare, pentru infracţiunile de fals şi uz de fals, de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), cât şi, din art. 254 alin. (1) C. pen., în art. 256 C. pen., nu pot fi primite, deoarece din materialul probator de la dosar, rezultă că toţi inculpaţii în baza unei înţelegeri unice au săvârşit acte materiale specifice acestor infracţiuni, toţi concurând la producerea prejudiciului în sumă de 1.781.921.455 lei, părţii civile C.N.P.R. S.A.

S-a mai reţinut că inculpaţii C.M., P.O., S.M. şi M.E. au primit sume însemnate în valută şi lei de la administratorul firmei A.F. C. pentru a-şi îndeplini în mod defectuos atribuţiile de serviciu stabilite prin fişa postului, semnând ordine de plată cu sume fictive, confirmând bonuri de lucru în care erau înscrise lucrări fictive, expertiza tehnică efectuată în cauză stabilind că pentru coşurile de fum curăţate în judeţul Dâmboviţa, A.F. C. a încasat peste 2 miliarde lei, în timp ce pentru judeţul Prahova, Direcţia Regională de Poştă Ploieşti a plătit suma de cca. 600.000.000 lei.

Totodată s-a mai stabilit că facturile întocmite pentru Oficiul Poştal Poligrafu cu încălzire centrală, au fost în sumă de 120.600.000 lei, iar pentru Oficiul Poştal Proviţa de Sus, în sumă de 52.000.000 lei, aceasta în situaţia în care primul oficiu poştal are încălzire centrală, iar cel de-al doilea asigură încălzirea, cu sobe cu lemne.

S-a apreciat că vinovăţia inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită a fost probată cu declaraţiile coinculpatei P.I., care a descris în mod amănunţit modalitatea în care a convenit cu ceilalţi înmânarea sumelor de bani cu titlu de mită, astfel încât, lucrările să nu fie oprite, să se facă confirmarea fictivă a bonurilor de lucru şi să se emită ordine de plată cu sume nereale.

S-a apreciat totuşi că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea aspre, raportat la persoana acestora, fără antecedente penale, majoritatea absolvenţi de studii superioare, cât şi comportării bune pe care au avut-o anterior săvârşirii faptelor.

Nemulţumiţi de hotărârea instanţei de apel, în termenul legal, inculpaţii P.I., C.M., S.M., P.O. şi M.E. au declarat recurs.

În recursul inculpatei P.I., hotărârea instanţei de control judiciar a fost criticată pentru nelegalitate, sub aspectul calificării juridice a faptei, susţinând că ea nu a întreprins nici o acţiune de inducere în eroare a vreunei persoane şi a solicitat schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de înşelăciune, în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 26, raportat la art. 248 C. pen. şi pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând ca în raport de circumstanţele personale ale inculpatei să se dispună reducerea pedepsei, iar executarea ei să se realizeze în condiţiile art. 81 sau art. 86¹ C. pen.

În recursul inculpatului C.M. s-a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinându-se că acesta nu a săvârşit acte materiale specifice infracţiunii de înşelăciune, deoarece el, în calitate de director general semna ordinele de plată după ce acestea erau semnate, mai întâi, de directorul economic, care atesta legalitatea şi realitatea şi nici nu a cunoscut şi nu a participat la generarea prejudiciului.

Cât priveşte infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., a solicitat achitarea, în temeiul art. 11, pct. 2, lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece nu se face vinovat, neprimind vreo sumă de bani, în vederea executării obligaţiilor de serviciu.

Referitor la fapta recunoscută de inculpatul C.M. că a primit de la P.V. circa 50 milioane lei, în lunile februarie, martie 2000, pentru că a efectuat plăţile repede, consideră că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen., fapta pentru care nu s-a pus însă în mişcare acţiunea penală şi nu s-a extins urmărirea penală.

A mai solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals reţinute în sarcina sa, deoarece falsurile au fost făcute de reprezentanţii firmei A.F. C.

În subsidiar, în conformitate cu dispoziţiile art. 333 C. proc. pen., a solicitat restituirea cauzei pentru identificarea şi trimiterea în judecată a autorilor infracţiunii de înşelăciune, de fals şi uz de fals, de dare şi luare de mită, cât şi efectuarea unor expertize contabile şi grafologice pentru a se stabili autorii falsurilor şi stabilirea defalcat a prejudiciilor.

Într-un alt subsidiar, inculpatul C.M. a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de înşelăciune, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) şi din infracţiunea de luare de mită, în infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

În ce priveşte individualizarea pedepsei, a solicitat în principal, aplicarea unei pedepse egală cu cea executată, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse cu executarea la locul de muncă sau sub supraveghere, având în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.

În recursul inculpatului S.M. s-a solicitat în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu privire la infracţiunea de înşelăciune, deoarece nu pot fi identificate elementele acestei infracţiuni, lipsind atât latura obiectivă, cât şi cea subiectivă, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., pentru care să fie aplicată o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune, egală cu durata arestului preventiv, sau aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi de uz de fals, a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu sunt probe de vinovăţie în acest sens, iar cu privire la infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina sa, a arătat că singura probă administrată în cauză este declaraţia inculpatei P.I., care nu este însă susţinută de nici un alt mijloc de probă de la dosar, şi a solicitat, de asemenea, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, constând în faptul că este un om cu o conduită ireproşabilă din punct de vedere moral, social şi profesional, care în 30 de ani de muncă nu a avut nici o sancţiune disciplinară sau de altă natură, are familie şi doi copii.

În recursurile inculpaţilor P.O. şi M.E. s-a solicitat prin apărătorul desemnat din oficiu, în principal, admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât în mod nejustificat au fost respinse cererile acestora de administrare de probe, iar în privinţa laturii civile a cauzei, soluţia este greşită, nefiind stabilită cu exactitate contribuţia fiecărui inculpat la cauzarea prejudiciului şi prejudiciul total.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune, apărătorul a solicitat achitarea inculpatei M.E., în temeiul art. 11, pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar pentru inculpatul P.O., schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de neglijenţă în serviciu, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare acestei fapte.

Cu privire la infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals şi luare de mită reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c), la dosar neexistând probe în sensul vinovăţiei lor, în comiterea acestor fapte.

În subsidiar, pentru ambii inculpaţi, s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi reindividualizarea pedepselor, în sensul de a fi reduse, iar ca modalitate de executare să se stabilească suspendarea condiţionată.

Examinând hotărârile atacate în raport cu cazurile de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursurile fondate, urmând a fi admise.

1. Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 3, coroborat cu cele ale art. 62 C. proc. pen., în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările săvârşirii ei (precum şi la persoana făptuitorului) obiectiv care se realizează atât prin activitatea organului de urmărire penală, cât şi a instanţei de judecată, care sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, are ca obiect tragerea la răspunderea civilă a inculpatului pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa.

2. Revenind la cauză, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a mijloacelor de probă dispuse şi administrate în cauză (plângerea C.N.P.R. S.A., adresele nr. 458880 din 15 iunie 2000 şi nr. 454453 din 28 martie 2000 ale Grupului de Pompieri Prahova, referatul nr. 160/18268 din 21 octombrie 1999 a Direcţiei Regională de Poştă Ploieşti, nota de comandă, procesul verbal de negociere din 4 decembrie 1999, nota de comandă din 8 ianuarie 2000, referatul de sistare lucrări din 24 mai 2000, declaraţii de martori, procesele verbale de confruntare, raportul de expertiză tehnică judiciară, declaraţiile inculpaţilor şi fişele de cazier judiciar ale acestora), Curtea constată, următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cu nr. 694/P/2001 s-a dispus trimiterea în judecată pentru comiterea infracţiunilor de: înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pentru fiecare infracţiune şi cu aplicarea finală a art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că inculpaţii C.M., în calitate de director la Direcţia Regională de Poştă Ploieşti, P.O., în calitate de şef serviciu administrativ, S.M. în calitate de referent înlocuitor al şefului serviciului administrativ şi M.E., în calitate de înlocuitor al directorului economic, în mai multe rânduri, au confirmat facturi şi ordine de plată către A.F. C. pentru lucrări neefectuate, producând un prejudiciu de 1.781.921.455 lei, activităţi pentru care au primit de la inculpata P.I. diferite sume de bani, iar în luna decembrie 2000, au semnat o „notă de comunicare” falsă, încercând să reducă valoarea prejudiciului.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimisă în judecată inculpata P.I., pentru comiterea infracţiunilor de: înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. şi uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea finală a prevederilor art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că aceasta, în perioada septembrie 1999 – aprilie 2000, în cadrul unui contract cu Direcţia Regională de Poştă Ploieşti a falsificat bonurile de lucru şi pe baza acestora a emis facturi pentru lucrări neefectuate, producând un prejudiciu C.N.P.R. S.A., în valoare de 1.781.921.455 lei.

Or, faptele aşa cum au fost descrise prin rechizitoriu şi reţinute în sarcina inculpaţilor, nu sunt conturate în mod clar prin probele administrate în cauză, astfel încât, să se poată stabili cu certitudine contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi la comiterea lor şi pe cale de consecinţă, participaţia fiecărui inculpat la generarea prejudiciului cauzat părţii civile.

Astfel, de pildă, pentru inculpatul S.M. se stabileşte în cauză, răspunderea solidară cu ceilalţi inculpaţi, pentru acoperirea întregului prejudiciu de 1.781.921.455 lei înregistrat de partea civilă, în condiţiile în care acesta susţine că a semnat numai două dintre cele 60 de facturi emise de A.F. C., a căror valoare se ridică la 70.852.000 lei.

De asemenea, din analiza probelor de la dosar, se constată că nu au fost clarificate pe deplin împrejurările în care inculpata P.I. a dat drept mită, suma de 400 milioane lei şi cine au fost beneficiarii acesteia, avându-se în vedere că există neconcordanţe între declaraţiile inculpatei şi cele date de cei doi fii ai săi, martorii P.V. şi P.P., în această privinţă.

Pentru lămurirea tuturor acestor aspecte şi în vederea aflării adevărului, Curtea constată că în cauză este necesară completarea probatoriilor, prin administrarea de noi probe cu martori şi înscrisuri, precum şi efectuarea expertizelor contabilă şi grafologică, pe baza cărora să se stabilească în mod complet, modul şi condiţiile în care au fost săvârşite faptele, participarea fiecărui inculpat la comiterea lor, care este prejudiciul real cauzat părţii civile şi defalcarea prejudiciului pe persoane, în raport de contribuţia fiecărui inculpat la faptele generatoare de prejudicii şi întrucât urmărirea penală este incompletă, iar completarea ei în faţa instanţei nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, se va restitui cauza organului de urmărire penală, pentru completarea materialului probator în sensul celor de mai sus.

De asemenea, pentru înlăturarea oricărui dubiu sau a unor împrejurări echivoce, precum şi pentru verificarea tuturor apărărilor formulate de către inculpaţi referitoare la modul şi condiţiile în care au fost săvârşite faptele, cât şi asupra vinovăţiei acestora, organul de urmărire penală poate dispune şi administra şi alte mijloace de probă din oficiu sau la cererea inculpaţilor, analizându-se inclusiv solicitările lor cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor.

În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazurilor de recurs invocate, va admite recursurile declarate de inculpaţii P.I., C.M., S.M., P.O. şi M.E., va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 164 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova şi, în baza art. 333 C. proc. pen., va restitui cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, în vederea completării materialului probator, cu menţinerea stării de arest a inculpaţilor C.M., S.M., P.O. şi M.E.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii P.O. şi M.E., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii P.I., C.M., S.M., P.O. şi M.E. împotriva deciziei penale nr. 314 din 10 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.

Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 164 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Prahova.

În baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, pentru completarea materialului probator.

Menţine măsura arestării preventive luată faţă de inculpaţii C.M., S.M., P.O. şi M.E.

Onorariile în sumă de câte 300.000 lei, cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii P.O. şi M.E., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.

← CSJ. Decizia nr. 2783/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs		CSJ. Decizia nr. 2785/2003. Penal →

CSJ. Decizia nr. 2784/2003. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2784/2003. Penal