CSJ. Decizia nr. 2791/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2791/2003
Dosar nr. 1569/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 118 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Călăraşi a dispus condamnarea inculpatului C.N. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 3 septembrie 2002, la zi.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 113 alin. (3) C. pen., s-a dispus obligarea la tratament medical a inculpatului în timpul executării pedepsei.
S-a luat act că partea vătămată B.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la 2.153.256 lei, către partea civilă Spitalul judeţean de Urgenţă Slobozia, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată B.I., plus dobânzile legale aferente debitului calculate, până la data plăţii efective.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.450.000 lei, din care 750.000 lei reprezentând onorariu apărător oficiu în faza de urmărire penală, 300.000 lei faza de judecată, 300.000 lei şi 150.000 lei prelungirea arestării preventive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 21 iunie 2002, inculpatul C.N. a consumat băuturi alcoolice până a ajuns în stare de ebrietate. Văzând la poarta mătuşii sale un vânzător ambulant de papuci din plastic, a ieşit la stradă şi i-a cerut 25.000 lei.
Vânzătorul l-a refuzat, fapt ce l-a enervat pe inculpat, care a intrat în curte şi a luat un furtun din cauciuc şi a început să-l alerge. La capătul străzii vânzătorul a fost luat de martora B.L., care auzind ţipetele acestuia, l-a introdus în curtea sa şi i-a cerut inculpatului să plece acasă.
Inculpatul nu a ascultat-o şi a rămas în stradă de unde a început să adreseze tuturor injurii, ameninţări şi cuvinte obscene, timp în care a venit acasă şi partea vătămată B.I.
De la soţia sa, partea vătămată a aflat ce s-a întâmplat, a lăsat jos în curtea sa uneltele agricole, a luat o nuia în mână, a ieşit la stradă şi a încercat să-l calmeze pe inculpat, care a început să meargă către locuinţa sa.
A traversat curtea numitei C.M. şi a ajuns la domiciliul său, iar partea vătămată, din curtea martorei a mai stat puţin cu inculpatul de vorbă.
Deşi acesta îl ameninţa că o omoară, partea vătămată B.I. nu l-a luat în seamă, cu toate că inculpatul se înarmase cu un topor.
La un moment dat partea vătămată s-a întors să plece la domiciliul său şi după ce a făcut câţiva paşi a fost lovit prin surprindere cu toporul de inculpat, de sus în jos.
Chiar dacă lovitura de topor vizase capul, faptul că victima a sesizat starea de pericol şi s-a ferit puţin, lama toporului l-a tăiat de-a lungul spatelui, cauzându-i o plagă de 27 cm.
În aceste condiţii victima a reuşit şi s-a întors cu faţa către inculpat, la timp pentru a ridica braţul stâng şi a bara a doua lovitură care viza de asemenea capul.
Lama toporului i-a secţionat victimei pachetul musculo-nervos, al antebraţului stâng.
Victima l-a lovit atunci pe inculpat cu piciorul în abdomen iar apoi a intervenit martora C.M., care i-a luat toporul. Inculpatul a plecat acasă iar victima a fost transportată la Spitalul judeţean Slobozia, unde a fost operată de urgenţă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul C.N.
În apelul parchetului a fost criticată sentinţa atacată sub aspectul individualizării pedepsei, considerându-se că acordarea circumstanţelor atenuante nu se justifică şi nici coborârea pedepsei cu mult sub minimul special, în raport de modalitatea concretă în care inculpatul a săvârşit infracţiunea şi de rezultatul produs.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că este bolnav, a aplicat loviturile fără intenţie directă, fiind provocat de partea vătămată.
Prin Decizia nr. 72/ A din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpat.
A fost computată prevenţia inculpatului, de la data de 3 septembrie 2002, la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului şi greşita soluţionare a laturii civile.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., reţinute în favoarea inculpatului şi majorarea pedepsei aplicate acestuia, în ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a cerut înlăturarea dispoziţiei de obligare a inculpatului la plata dobânzilor legale aferente cheltuielilor de spitalizare, pentru partea vătămată B.I., calculate până la data plăţii efective, către partea civilă Spitalul judeţean de Urgenţă Slobozia.
Recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, dar au aplicat acestuia o pedeapsă greşit individualizată, neavând în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Potrivit textului de lege sus-menţionat, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege se reţine că instanţele au acordat eficienţă prea mare datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care are discernământul diminuat al faptelor sale şi capacitatea de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, redusă, atestate de raportul de constatare medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală a judeţului Călăraşi, dar nu au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei şi de urmările pe care le-a avut asupra părţii vătămate.
Astfel, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că fapta s-a comis pe fondul unui conflict spontan, fără vreo provocare din partea părţii vătămate şi pe fondul consumului de băuturi alcoolice de către inculpat.
Cu privire la acest aspect, semnificativă este şi împrejurarea că inculpatul era conştient de faptul că prezenta afecţiuni psihice şi îi este absolut interzisă asocierea medicamentaţiei prescrise, cu alcoolul, concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, fiind în sensul constatării stărilor de iritabilitate, instabilitate psihică şi agresivitate cu interferenţe etanolice.
Deşi inculpatul cunoştea pericolul potenţial pe care îl prezenta consumul de băuturi alcoolice, acesta ignora prescripţiile medicale, acest aspect rezultând şi din declaraţia sa din 26 septembrie 2002, dată în faza de cercetare judecătorească.
Astfel, se constată că în cauză nu există temeiuri pentru reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., urmând ca aceste dispoziţii să fie înlăturate, iar pedeapsa aplicată să fie majorată de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Aşa fiind, primul motiv de recurs invocat de parchet este întemeiat şi urmează să fie admis.
În ce priveşte critica formulată în sensul greşitei soluţionări a laturii civile a cauzei, se constată că nu este întemeiată şi urmează să fie respinsă.
Astfel, deşi Spitalul judeţean de Urgenţă Slobozia s-a constituit parte civilă în cauză numai cu contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, în sumă de 2.153.256 lei, această instituţie făcând parte dintre cele prevăzute de art. 154 C. pen., instanţa în mod justificat l-a obligat pe inculpat şi la plata dobânzilor legale aferente debitului calculate până la data plăţii efective, deoarece aceasta, potrivit art. 17 alin. (3) C. proc. pen., era obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării integrale a pagubei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să fie admis.
Se vor casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 118 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate.
Se va modifica pedeapsa aplicată inculpatului C.N., în sensul că, înlăturând prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen., se va majora de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2002, la 11 iunie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 72/ A din 12 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul C.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 118 din 24 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate.
Modifică pedeapsa aplicată inculpatului C.N., în sensul că înlăturând prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen., o majorează de la 3 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2002, la 11 iunie 2003.
Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2790/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2792/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
