CSJ. Decizia nr. 2793/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2793/2003
Dosar nr. 2790/2002
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 168 din 28 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii:
- H.M. la 11 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu obligarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1571/1998, a Judecătoriei sect. 6 Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, inculpatul având de executat în final după aplicarea art. 33 şi art. 34 C. proc. pen., pedeapsa de 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă durata detenţiei preventive de la 11 iulie 2001, la zi.
- U.C.D. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 iulie 2001, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpaţi cantitatea de 1,38 gr. heroină. De la inculpatul H.M. s-a confiscat şi suma de 2.500.000 lei, provenită din vânzarea drogurilor.
Fiecare inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la data de 11 iulie 2001, organele de poliţie au efectuat o percheziţie domiciliară în apartamentul locuit de inculpaţi.
Cu această ocazie s-au găsit 16 punguliţe cu heroină şi două seringi. Parte din heroina ridicată a fost consumată în procesul de analiză, care a făcut obiectul raportului constatator tehnico-ştiinţific, rămânând o cantitate de 1,35 gr. heroină.
Instanţa a mai reţinut din declaraţiile martorilor M.S., V.R., B.N., A.O., S.M., B.C. şi G.O. că cei doi inculpaţi se ocupau cu vânzarea heroinei.
Prin Decizia penală nr. 325/2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate apelurile inculpaţilor.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii, care în principal susţin că nu sunt traficanţi ci consumatori de droguri şi greşit au fost condamnaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În subsidiar au cerut reducerea pedepselor aplicate, motive de casare prevăzută de art. 3859 pct. 18, şi pct. 14.
Recursurile nu sunt fondate.
Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, încadrarea juridică dată faptelor este legală şi temeinică iar pedepsele just individualizate.
Este neîndoielnic că la domiciliul inculpaţilor au fost găsite 16 doze de heroină ambalată, gata pentru a fi livrate pentru consum. În locuinţa inculpaţilor au mai fost găsite ustensile specifice administrării de droguri.
La momentul efectuării percheziţiei în locuinţa inculpaţilor se aflau 3 martori, care confirmă faptul că inculpaţii se ocupau cu vânzarea drogurilor.
În acelaşi sens au declarat şi ceilalţi martori arătaţi în hotărârea instanţei de fond.
Prin urmare în mod corect instanţa a reţinut că inculpaţiisunt nu numai consumatori ci şi traficanţi de heroină
În ce priveşte pedepsele aplicate, acestea sunt egale sau aproape egale cu limita minimă prevăzută de lege, pentru aceste infracţiuni. În cauză nu există împrejurări de natură a atenua răspunderea penală a inculpaţilor.
Dimpotrivă ambii inculpaţi au comis pluralităţi de infracţiuni sub forma concursului iar unul sub forma recidivei.
Prin urmare nici un criteriu de individualizare din cele prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu justifică o reducere a pedepselor astfel că nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaţilor obligându-i pe fiecare la cheltuieli judiciare şi va computa prevenţia din durata pedepselor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii H.M. şi U.C.D., împotriva deciziei nr. 325/ A din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 11 iulie 2001, la 11 iunie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2792/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2794/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
