CSJ. Decizia nr. 2875/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2875/2003
Dosar nr. 4149/2002
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 648 din 30 noiembrie 1999, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul M.V. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) din acelaşi cod, la 3 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) din acelaşi cod, la 12 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) din acelaşi cod, la 2 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, la 13 ani închisoare pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod, la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 13 şi art. 37 lit. b) din acelaşi cod şi la 3 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 13 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
Pe latură civilă, în baza art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata, în solidar cu coinculpaţii D.M., R.C., S.M. şi G.V., următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:
- 624.665 lei părţii civile SC S. SA;
- 21.240.000 lei părţii civile SC T. SA;
- 27.284.845 lei părţii civile SC O.I.I. SRL;
- 66.562.797 lei părţii civile SC R. SA;
- 21.850.535 lei părţii civile SC R.A.R. SA;
- 7.179.828 lei părţii civile SC P.V. SA;
- 353.603.048 lei părţii civile R.A.T.R. F.Ţ.;
- 153.931.345 lei părţii civile SC O.A.B. SA.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 25 ianuarie 1994, inculpatul şi coinculpatul D.M., acesta din urmă fiind asociat unic al SC E. SRL, au achiziţionat de la SC S. SA, 660 kg deşeuri aluminiu, plata convenindu-se a se face cu fila C.E.C., valoare 624.665 lei.
La 2 februarie 1994, B.R.D. a refuzat plata, motivele constituind lipsa disponibilului în contul cumpărătorului şi semnătură necorespunzătoare specimenului.
La 30 septembrie 1996, inculpatul, prezentându-se ca fiind reprezentant legal al SC A.I. SRL, a cerut livrarea de către SC T. SA, a cantităţii de 18.000 kg bitum, în valoare de 21.240.000 lei, ulterior, el, împreună cu coinculpatul S.M. depunând un ordin de plată nr. 7 din 10 octombrie 1996, cu valoarea mărfii, document ce purta viza B.I.R.
La 9 octombrie 1996, B.I.R. a refuzat onorarea ordinului de plată, constatându-se că acesta era fals.
Inculpatul, în compania coinculpatului D.M., la data de 29 septembrie 1996, atribuindu-şi calitatea de reprezentant al SC A. SRL, a solicitat SC O.I.I. SRL Târgovişte, cumpărarea cantităţii de 18 tone oţel, în valoare de 27.284.845 lei, pentru achitare, predând ordinul de plată nr. 25 din 22 octombrie 1996, completat în fals.
Aceiaşi inculpaţi, la data de 4 aprilie 1997, s-au prezentat la sediul SC R. SA şi-au declinat calitatea falsă de reprezentanţi ai SC G.C.I. SRL şi au solicitat livrarea unor produse în valoare de 66.562.797 lei, pentru achitarea ei remiţând ordinul de plată nr. 205, datat 4 aprilie 1997.
La 3 iunie 1997, B.I.R. a refuzat onorarea plăţii ordinului, pe considerentul că societatea emitentă nu figura printre clienţii săi.
La 9 aprilie 1997, cei doi inculpaţi, pretinzând a fi reprezentanţi ai SC Z.C.I. SRL, au solicitat furnizorului SC R.A.R. SA Ploieşti, cantitatea de 24 tone bitum, în valoare de 21.850.535 lei, pentru plata ei depunând ordinul nr. 67 datat 9 aprilie 1997.
Şi de această dată, la 23 iunie 1997, B.I.R. a făcut cunoscut furnizorului că ordinul de plată este fals, iar emitentul nu era client al său.
La 22 iulie 1997, inculpatul, în compania coinculpatului D.M., atribuindu-şi calitatea de reprezentant al SC R. SA, a cerut livrarea de către SC G. SA Boldeşti - Scăieni, a unei cantităţi de geam în valoare de 32.205.172 lei, pentru plata ei folosindu-se fila C.E.C., falsă.
B.C.R., la 29 iulie 1997 a refuzat plata filei C.E.C., motivând că ea nu aparţinea SC R. SA.
La 21 ianuarie 1998, inculpatul, folosind calitatea de administrator al SC M. SRL, societate căreia i-a atribuit un sediu fictiv, a încheiat cu SC O.A.B. SA, un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect produse din carne, în valoare de 175.931.345 lei.
O parte din valoarea mărfii, respectiv, suma de 20.000.000 lei a fost achitată în numerar, iar pentru diferenţă, inculpatul a emis fila C.E.C.
B.C.R. a refuzat onorarea filei C.E.C. pentru lipsă disponibil bănesc şi a comunicat inactivitatea societăţii încă de la sfârşitul anului 1997.
Produsele cumpărate în modalităţile expuse au fost vândute unor persoane sau societăţi, fără ca acestea să fi cunoscut provenienţa lor.
Împotriva acestei sentinţe, la data de 28 martie 2002, inculpatul, prin avocat, a declarat apel, solicitând şi repunerea în termenul legal.
Prin Decizia penală nr. 515 din 22 august 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 365 C. proc. pen., partea care a lipsit de la judecată cât şi la pronunţare, poate declara apel şi peste termen, dar nu mai târziu de 10 zile de la data începerii executării pedepsei sau a dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Instanţa a mai reţinut că din adresa 1/DI/13/47121/2001 din 26 iunie 2002 a Ministerului Justiţiei, Direcţia Relaţii Internaţionale şi Drepturile Omului, rezultă că, în urma propunerii Tribunalului Bucureşti, s-a solicitat extrădarea din Franţa a inculpatului, în vederea executării pedepsei de 13 ani închisoare aplicată prin sentinţa apelată şi că autorităţile franceze au dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, la data de 29 noiembrie 2001, dată când inculpatului i s-a adus la cunoştinţă şi hotărârea apelată.
Ca atare, instanţa a decis că inculpatul era în drept să declare apel peste termen, în cel mult 10 zile de la data de 29 noiembrie 2001, când a început executarea pedepsei în Franţa.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind greşita aplicare a legii, judecata a avut loc fără participarea inculpatului, aceasta fiind obligatorie, potrivit legii şi judecata în apel a avut loc fără citarea legală a inculpatului, sau acesta, deşi legal citat, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.
Recursul declarat de inculpat este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Inculpatul, imediat după pronunţarea sentinţei primei instanţe, a plecat în Franţa, astfel că el nu a mai participat, personal, la declararea şi derularea căii de atac a apelului, acesta fiind formulat de avocat.
Potrivit prevederilor art. 420 şi următoarele C. proc. pen., pedeapsa închisorii, se pune în executare prin emiterea mandatului de executare.
Alin. (3) al art. 422 din acelaşi cod, prevede că dacă persoana împotriva căreia s-a emis mandatul nu este găsită, se iau măsuri pentru darea în urmărire.
Ca atare, inculpatul a fost arestat provizoriu în Franţa, la 29 noiembrie 2001, el fiind predat autorităţilor române la 24 februarie 2003.
Instanţa de apel a cunoscut situaţia inculpatului.
În cauză, potrivit prevederilor celui de-al doilea Protocol Adiţional la convenţia Europeană de Extrădare (Strasbourg, 17 martie 1978), ratificat de România prin Legea nr. 80 din 9 mai 1997, art. 16, partea solicitată (Republica Franceză), poate dispune doar arestarea provizorie a persoanei căutată în vederea executării unei pedepse.
Acelaşi protocol stipulează în art. 3 pct. 2: „când partea solicitată comunică persoanei a cărei extrădare este cerută hotărârea dată în lipsa sa, partea solicitantă (România), nu va considera această comunicare ca o notificare atrăgând efecte faţă de procedura penală în acest stat.”
Ca atare, procedura de comunicare a sentinţei primei instanţe, în ce-l priveşte pe inculpat, se consideră a fi îndeplinită în momentul începerii executării pedepsei.
În aceeaşi ordine de idei, cum hotărârea privindu-l pe inculpatul M.V. se pune în executare numai de autorităţile române şi numai pe teritoriul României, sentinţa penală nr. 648 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, i-a fost comunicată acestuia la 24 februarie 2003, când el a fost predat autorităţilor române şi când a început executarea pedepsei.
Instanţa de apel a fost în cunoştinţă că inculpatul M.V. a fost dat în urmărire generală cu Ordinul I.G.P. nr. S/296564/2000.
Rezultă că inculpatul, declarând apel la 28 martie 2002, începerea executării pedepsei neputând fi anterioară datei de 24 februarie 2003, când a fost predat autorităţilor din România, calea de atac a fost formulată în termen.
Pentru motivul expus, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul M.V., împotriva deciziei penale nr. 515/ A din 22 august 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi trimite dosarul la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea judecării apelului declarat de inculpatul M.V., împotriva sentinţei penale nr. 648 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2874/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2876/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
