CSJ. Decizia nr. 2874/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2874/2003
Dosar nr. 1598/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 315 din 15 noiembrie 2002, Tribunalul Vrancea, a condamnat pe inculpatul B.C. la:
- 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen. inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată s-a dedus timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 august 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu la urmărirea penală, urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt următoarele:
Inculpatul şi familia părţii vătămate, locuiesc în aceeaşi localitate, fiind vecini, între ei existând relaţii de prietenie.
În dimineaţa zilei de 16 august 2002 inculpatul B.C.,însoţit de numitul M.F., s-a deplasat la domiciliul lui M.C., tatăl părţii vătămate, căruia i-a propus să meargă la târg în oraşul Adjud.
În aceste împrejurări partea vătămată M.L. a cerut tatălui său M.C., să-i permită să meargă şi ea la târg, cerere care i-a fost satisfăcută. Deplasarea a făcută cu căruţa aparţinând inculpatului B.C.
În oraşul Adjud, după ce şi-au făcut cumpărăturile, toţi cei ce au făcut deplasarea s-au oprit la un bar din apropierea târgului.
În căruţă a rămas numai partea vătămată iar cei trei bărbaţi şi anume inculpatul B.C. şi numiţii M.C. şi M.F. au intrat în bar, unde inculpatul le-a oferit celorlalţi doi câte o bere.
La puţin timp, inculpatul le-a spus însoţitorilor săi că intenţionează să meargă în vizită la sora sa, G.A., care locuieşte în Adjud, părăsind barul după ce a lăsat suma de 50.000 lei, pentru plata a încă unui rând de bere.
Fără a da vre-o explicaţie părţii vătămate, inculpatul s-a urcat în căruţă alături de aceasta şi fără acordul ei a pus căruţa în mişcare.
La locuinţa numitei G.A., inculpatul s-a întâlnit la poartă cu nepoata sa, care tocmai pleca în oraş.
Profitând de faptul că în locuinţă nu mai era nimeni, inculpatul a determinat-o pe partea vătămată să intre în casă, unde, prin folosirea de ameninţări şi acte de violenţă a dezbrăcat-o de haine şi împotriva voinţei acesteia a întreţinut relaţii sexuale.
Deoarece partea vătămată s-a împotrivit să fie dezbrăcată, inculpatul a tras de pantaloni şi lenjeria intimă a acesteia, împrejurare în care a provocat ruperea pantalonilor pe o porţiune de 10 cm.
Tatăl părţii vătămate, M.C., fiind îngrijorat de întârzierea inculpatului şi a fiicei sale, s-a deplasat cu ajutorul unui autoturism, împreună cu M.F. la locuinţa numitei G.A., unde intrând în casă l-a surprins pe inculpat în timp ce întreţinea raporturi sexuale cu fiica sa.
Fiind surprins asupra faptului, inculpatul a cerut tatălui părţii vătămate să nu-l reclame, cerere căruia acesta nu i-a dat curs şi, imediat, împreună cu fiica sa, s-au deplasat la sediul poliţiei din Adjud.
Inculpatul i-a cerut lui M.F. să-i ducă căruţa acasă, întrucât intenţiona să părăsească ţara, pentru a scăpa de răspundere penală.
Cu toate acestea, în aceeaşi zi, inculpatul a fost reţinut în timp ce se afla la domiciliul mătuşii sale G.D.
Raportul de constatare întocmit în cauză, a concluzionat că minora M.L. nu prezintă leziuni traumatice corporale şi că aceasta prezintă un himen cu atribute morfologice ce pledează, din punct de vedere medico legal, pentru o deflorare mai veche, fără însă a fi exclusă posibilitatea consumării de raporturi sexuale la data de 16 august 2002.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul B.C.
Parchetul a criticat hotărârea instanţei de fond, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pe care o consideră greşit individualizată în sensul că este prea blândă, solicitând majorarea acesteia, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante care nu se justifică avându-se în vedere şi faptul că acesta are antecedente penale.
Inculpatul a criticat aceeaşi hotărâre în principal, cu privire la greşita sa condamnare pentru infracţiunea de viol, deoarece partea vătămată a fost de acord cu el să întreţină raporturi sexuale, fapta putând fi încadrată în infracţiunea de raport sexual cu o minoră iar, în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea aspră.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 128/ A din 6 martie 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi inculpatul B.C.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că, sub aspectul vinovăţiei inculpatului privind săvârşirea faptei de viol nu sunt dubii, din moment ce s-a dovedit că acesta a întreţinut raporturi sexuale, cu partea vătămată, împotriva voinţei acesteia şi prin folosirea de acte de violenţă, în acest sens fiind elocventă împrejurarea ruperii pantalonilor victimei, cât şi declaraţia acesteia, care în mod constant a susţinut că inculpatul a forţat-o să întreţină raporturi sexuale, motiv pentru care nu există temeiuri de schimbare a încadrării juridice în infracţiuna de raport sexual cu o minoră.
Cu privire la motivele de casare invocate atât de parchet cât şi de către inculpat, privind greşita individualizea a pedepsei, instanţa de apel a arătat că „ a fost corect individualizată în raport de pericolul social al faptei comise, cât şi de persoana inculpatului, cu antecedente penale, este căsătorit, având în întreţinere un copil, este în vârstă de 30 de ani, împrejurări care au fost considerate în mod corect drept circumstanţe atenuante, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen. „ şi că aceasta este de natură să realizeze scopul preventiv-educativ, prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu este cazul modificării ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.C. pe care a criticat-o în principal, cu privire la greşita sa condamnare pentru infracţiunea de viol, solicitând a se dispune achitarea, întrucât raporturile sexuale au fost întreţinute cu consimţământul părţii vătămate iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa.
Recursul declarat de inculpatul B.C. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, în raport cu care au dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei şi pentru care i-au aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.
Cu privire la criticile invocate de inculpat sunt de arătat următoarele:
a) Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, raportul sexual cu o persoană de sex feminin, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Fapta are caracter agravat, între altele, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul, împotriva voinţei părţii vătămate a dus-o la domiciliul mătuşii sale, unde, profitând de faptul că nu e nimeni acasă, prin folosirea de acte de violenţă, a determinat-o să întreţină raporturi sexuale, fiind surpins de către tatăl victimei.
Fiind dovedit faptul că inculpatul a întreţinut raporturi sexuale în contra voinţei acesteia şi prin folosirea de acte de violenţă, elocvente fiind în acest sens declaraţia constantă a părţii vătămate cât şi ruperea pantalonilor acesteia de către inculpat, anterior întreţinerii raporturilor sexuale, condamnarea sa pentru infracţiunea de viol este corectă şi prin urmare nu se impune a se dispune achitarea.
b) Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului ca motiv de casare subsidiar, se constată că nu poate fi considerată exagerată.
La dozarea pedepsei instanţa de fond a făcut o corectă apreciere şi aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, care au avut drept consecinţă reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege încriminator.
Executarea acestei pedepse, în limitele stabilite de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, constituie un minim necesar, pentru realizarea prevederilor art. 52 C. pen., motiv pentru care nu se justifică reducerea acesteia.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul B.C. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C., împotriva deciziei penale nr. 128/ A din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 16 august 2002, la 17 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2873/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2875/2003. Penal → |
|---|
