CSJ. Decizia nr. 2871/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2871/2003
Dosar nr. 27/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 206 din 18 octombrie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul A.C. la 9 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 75 lit. i) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 2.502.804 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, pentru partea civilă Spitalul municipal Râmnicu Sărat, 8.000.000 lei cu titlu de daune morale şi 1.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, pentru partea civilă J.I.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul şi J.I., cunoştinţe vechi şi vecini în satul Oreavu din judeţul Buzău, în seara zilei de 1 mai 2002, în jurul orelor 21,00, la invitaţia celui dintâi, au convenit să consume împreună vin, sens în care J.I. a rămas în uliţă, lângă un nuc, aici ei tăifăsuind până în preajma orelor 23,00. La un moment dat, cei doi s-au luat la ceartă pe motiv că J.I. le-a interzis consătenilor lor să-şi depoziteze gunoaiele pe un teren situat în apropierea locuinţei lui, administrat însă de consiliul local.
În continuare, în timp ce inculpatul a intrat în locuinţă pentru a-şi aduce ţigări, J.I. a rămas să-l aştepte în uliţă. Revenind înarmat cu un cuţit luat din bucătăria sa, inculpatul şi-a lovit prietenul în zona superioară stângă a toracelui.
Intempestiv, J.I. s-a ridicat de la sol, l-a prins pe inculpat de mâna în care ţinea cuţitul şi, la rândul lui, cu mâna dreaptă, i-a apucat mandibula, gest care i-a atras muşcarea unui deget. Instantaneu, cei doi s-au îmbrâncit, încercarea victimei de a lua cuţitul ţinut de inculpat soldându-se cu înţeparea coapsei piciorului drept. În cursul luptei dintre ei, victima a lovit cu capul de câteva ori, faţa inculpatului şi, într-un final, a reuşit să-i ia cuţitul.
În drumul spre locuinţa sa, J.I. a rugat-o pe A.F. să telefoneze la poliţie şi la serviciul de ambulanţă, dar aceasta a refuzat, pe motivul că este rudă şi vecină cu inculpatul.
Ajuns acasă, J.I. a lăsat cuţitul şi i-a cerut fiului lui, J.P. să-l însoţească la poliţie şi la spital.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că victima a prezentat o plagă înjunghiată spaţiul IV intercostal stâng, cu secţiune fascia pectorală muşchi pectoral mare şi mic, muşchi intercostal pleură parietală, emfizem subcutanat toracic stâng, plagă înjunghiată coapsă dreaptă şi hematom 1/3 medie coapsă dreaptă, plagă muşcată auricular drept. S-a mai reţinut că plaga din spaţiul IV intercostal a avut lungime de circa 6,5 cm, cu un traiect oblic în jos şi în afară, spre regiunea axilară şi toracică laterală. De asemenea, s-a concluzionat că plaga toracică a fost penetrantă, leziunile suferite nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate, iar pentru vindecarea lor au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greşita stabilire a situaţiei de fapt şi, implicit a vinovăţiei sale, în cauză impunându-se schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi netemeinicia pedepsei aplicată.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 597 din 16 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe greşita încadrare juridică a faptei, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., şi, în subsidiar, pe considerentul că cercetarea judecătorească nu este completă, sens în care probatoriul se impune a fi reapreciat, prin coroborare cu noi elemente de fapt care converg spre înlăturarea agravantei, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat pentru următoarele considerente:
Pentru caracterizarea unei activităţi infracţionale, care, în cauză, s-a materializat prin aplicarea unei lovituri de cuţit care a fost îndreptată în spaţiul IV intercostal stâng, cu secţionarea fasciei pectorale, a muşchiului pectoral mare şi mic, a muşchiului intercostal pleură parietală, emfizem subcutanat toracic stâng, ca tentativă de omor această activitate trebuie examinată în ansamblul ei, atât din punctul de vedere al intenţiei făptuitorului, cât şi din cel al consecinţelor suportate de victimă, în urma tuturor leziunilor ce i s-au cauzat. Împrejurarea că, pentru vindecare, victimei i-au fost necesare 8-9 zile de îngrijiri medicale, nu este semnificativă, odată ce lama cuţitului a penetrat toracele prin spaţiul intercostal şi a lezat pleura, lovitura trebuie considerată, datorită intensităţii sale, regiunii vitale în care a fost aplicată şi instrumentului folosit de inculpat, ca fiind săvârşită cu intenţia de a ucide. Numai o împrejurare independentă de voinţa inculpatului, şi anume faptul că victima s-a apărat, astfel atenuând, într-o măsură, forţa loviturii, a făcut ca lama cuţitului să nu atingă mai grav plămânul, şi ca rezultatul mai grav, moartea să nu se producă.
Ca atare, fapta săvârşită de inculpat este tentativă la infracţiunea de omor, şi nu lovire sau alte violenţe.
Dar, recursul declarat de inculpat este fondat în ce priveşte încadrarea juridică a faptei, corespunzător următoarelor:
Potrivit art. 152 lit. a) C. pen., fapta se consideră săvârşită „în public” atunci când a fost comisă „într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană”.
Din verificarea lucrărilor cauzei, privită prin prisma prevederilor de mai sus, se reţin următoarele: constant, inculpatul a susţinut că lovirea, cu cuţitul, a victimei J.I., a avut loc în curtea sa, ulterior, în lupta desfăşurată între ei, corpurile lor ajungând în uliţă.
În sprijinul acesteia, sunt procesul-verbal de confruntare între inculpat şi partea vătămată, declaraţiile martorei A.F. şi, de asemenea, procesul-verbal de reconstituite.
În contradicţie cu declaraţiile părţii vătămate, care a indicat ca loc al agresării sale, porţiunea de teren de lângă nucul din faţa porţii curţii inculpatului, J.I. susţinând constant că, în aşteptarea inculpatului, el a rămas, şezând numai lângă nuc, sunt şi constatările menţionate în procesul verbal de cercetare la faţa locului. Acest mijloc de probă a înscris că pete de sânge s-au relevat „vis-a-vis de locul unde au fost descoperite ambalajele pachetelor de ţigări, la o distanţă de 4,30 m pe sol, iarbă şi pietre..”, iar „..în apropierea porţii spre exterior, cât şi pe o rază de 6 m pe uliţă.. suprafaţă pe care nu au fost descoperite urme de culoare brun-roşcată sau alte categorii de urme”, ceea ce concordă cu împrejurarea că inculpatul şi victima, după lovirea cu cuţitul a acesteia, în curtea imobilului celui dintâi, s-au rostogolit în exteriorul acesteia, pe uliţă.
Ca atare, se reţine că fapta inculpatului constituie tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 din acelaşi cod, sens în care se va proceda la schimbarea încadrării juridice.
În ce priveşte pedeapsa, în acord cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care stabileşte criteriile generale de individualizare, se reţine că 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., este corespunzătoare pericolului social al faptei săvârşite, aceasta lezând integritatea vieţii persoanei vătămate, împrejurărilor în care ea s-a comis, respectiv pe fondul stării de ebrietate a inculpatului şi victimei, dar şi persoanei făptuitorului, fără antecedente penale.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate, va răspunde şi scopului ei, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.C. împotriva deciziei penale nr. 597 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 206 din 18 octombrie 2002 a Tribunalului Buzău, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în aceea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul A.C. la 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 mai 2002, la 17 iunie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2870/2003. Penal. Art.20 rap.l a art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2872/2003. Penal → |
|---|
