CSJ. Decizia nr. 2877/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2877/2003
Dosar nr.302/2003
Şedinţa publică din 17 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 984 din 15 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatele:
- B.L. la 11 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, şi la 6 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 13 iunie 2002, la zi.
- F.L.M. la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 6 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Instanţa a menţinut starea de arest a inculpatei, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la zi, conform art. 17 din Legea nr. 142/2000 a dispus confiscarea cantităţilor de heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, respectiv, 0,99 gr.; 3,15 gr.; 1,09 gr. şi fragmente de comprimate ce conţin metadonă, 0,85 gr., iar în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpata B.L. suma de 450.000 lei, obţinută din săvârşirea infracţiunii.
Instanţa a dispus, totodată, şi obligarea inculpatelor la cheltuieli judiciare către stat: 1.600.000 lei, B.L. şi 1.300.000 lei, F.L.M.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în urma percheziţiilor domiciliare efectuate la domiciliile inculpatelor s-au descoperit 32 de punguţe din material plastic conţinând heroină şi metadonă, o altă punguţă sub masa TV şi două bile în şosetele cu care era încălţată B.L., respectiv, o bilă în buzunarul interior al unui sacou aflat în şifonierul inculpatei F.L.M., ce conţinea tot heroină.
Împotriva sentinţei au declarat apel, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie astfel: F.L.M. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu reducerea corespunzătoare a pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării ei, iar B.L., redozarea pedepsei, considerată prea aspră.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 803 din 11 decembrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate, întrucât F.L.M. a recunoscut că nu este consumatoare de droguri, ea deţinându-le în vederea comercializării, iar pedeapsa aplicată inculpatei B.L. corespunde criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, Decizia a fost atacată cu recursurile inculpatelor care o consideră netemeinică, deoarece pedepsele sunt deosebit de mari, faţă de împrejurările săvârşirii faptei şi datele lor personale.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul inculpatei B.L. fondat, urmând a fi admis, iar al inculpatei F.L.M. nefondat, urmând a fi respins.
1. Referitor la recursul inculpatei B.L. se constată că, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a pedepsei, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutat să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
Revenind la cauză, se constată că instanţele nu au luat în considerare în mod corespunzător criteriile generale de individualizare a pedepsei, neacordând semnificaţia cuvenită împrejurărilor în care fapta a fost comisă, precum şi datelor ce caracterizează persoana inculpatei.
Din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor cu cele ale martorilor, rezultă că B.L. deţinea în locuinţa sa droguri, pe care le vindea la diferite persoane, contra unor sume de bani cu care se întreţinea ea şi copilul său minor (soţul fiind arestat pentru comiterea unei tentative la infracţiunea de furt calificat), deoarece este pensionată medical, prezintă un handicap la nivelul mâinilor, neputând mişca degetele.
Inculpata a recunoscut încă de la început fapta comisă, a explicat şi a relatat în mod sincer împrejurările care au determinat-o să înfrângă rigorile legii penale, astfel că aplicarea unei pedepse deosebit de severe nu este de natură a contribui, în totdeauna la finalităţile, prevăzute de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, Curtea va reţine toate aceste date ca circumstanţe atenuante judiciare, dintre cele prevăzute de art. 74 C. pen., în favoarea inculpatei şi va reduce pedeapsa aplicată lui B.L. de la 11 ani închisoare, la 8 ani.
2. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate şi menţinute pentru inculpata F.L.M., instanţele au apreciat în mod judicios, gradul de pericol social concret atât al faptei săvârşite, cât şi al inculpatei, reţinând în favoarea ei circumstanţe atenuante, prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., astfel că pedeapsa de 6 ani închisoare, situată sub minimul special prevăzut de lege (10 ani închisoare), corespunde prevederilor art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpata B.L., va casa hotărârile atacate, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată, pe care, prin reţinerea în favoarea acesteia a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., o va reduce de la 11 ani, la 8 ani închisoare şi va deduce din această pedeapsă timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 17 iunie 2003.
Conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.L.M., va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 17 iunie 2003 şi o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata B.L., împotriva deciziei penale nr. 803 din 11 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 984 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată, pe care, prin reţinerea în favoarea inculpatei B.L., a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., o reduce de la 11 ani închisoare, la 8 ani închisoare, conform art. 76 C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.L.M., împotriva aceleiaşi hotărâri.
Deduce din pedepsele aplicate inculpatelor, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2002, la 17 iunie 2003.
Obligă pe recurenta F.L.M. la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B.L., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2876/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2878/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
