CSJ. Decizia nr. 3079/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3079/2003
Dosar nr. 609/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 25 din 14 februarie 2001, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.N. la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la un an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen.; la un an închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 şi la 1.000.000 lei amendă, pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale către partea vătămată B.T. şi la 1.000.000 lei daune morale către partea civilă F.M.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 18 martie 1999, fiind surprins, în timp ce încerca să sustragă produse petroliere dintr-un recipient care aparţinea Schelei P. Drăgăşani, inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra plt. de poliţie P.G. şi a celor doi angajaţi P. care executau serviciul de pază şi control, provocându-le vătămări corporale, ce au necesitat între 12 şi 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea de Apel Piteşti, rejudecând cauza după casare, prin Decizia penală nr. 13 din 16 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat apelul prin care inculpatul B.N. solicita achitarea, susţinând că nu a săvârşit faptele pentru care a fost condamnat.
Împotriva menţionatei decizii, acelaşi inculpat a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel, în sensul că infracţiunile reţinute în sarcina sa nu sunt dovedite.
Recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru partea prezentă la dezbateri sau la pronunţare, iar pentru părţile care au lipsit, precum şi pentru inculpatul deţinut, de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Din actele dosarului rezultă că deşi Decizia atacată s-a pronunţat la data de 16 ianuarie 2003, inculpatul apelant, fiind prezent la dezbateri, în stare de libertate, declaraţia de recurs formulată de acesta a fost depusă şi înregistrată la Curtea de Apel Piteşti la 6 februarie 2003, cu depăşirea deci a termenului de 10 zile prevăzut de lege.
În consecinţă, recursul formulat de inculpatul B.N., fiind tardiv declarat, urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei nr. 13 din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca tardiv introdus.
Obligă pe inculpat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3078/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3080/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
