CSJ. Decizia nr. 3077/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3077/2003
Dosar nr.1655/2003
Şedinţa publică din 26 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 35 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul Bacău a condamnat pe inculpaţii S.D. şi OGR. la pedeapsa de câte 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru fiecare inculpat, respectiv, restul de 470 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.D. prin sentinţa penală nr. 3461 din 14 noiembrie 2000 a Judecătoriei Bacău şi restul de 404 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului OGR. prin sentinţa penală nr. 2927 din 4 octombrie 1999 a Judecătoriei Bacău, resturi ce s-au contopit în pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus din pedeapsă durata arestului preventiv de la 5 noiembrie 2000 la zi, pentru fiecare inculpat.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 1.500.000 lei daune materiale şi 20 milioane lei daune morale către părţile civile C.A., precum şi la 432.000 lei către partea civilă PF „P.I.”.
In fapt s-a reţinut că, la data de 3 octombrie 2002, în jurul orei 13,00, după o înţelegere prealabilă, cei doi inculpaţi au deposedat pe partea vătămată C.A. prin violenţă de bunurile ce le avea asupra sa. Aceştia se deplasau dinspre cartierul Izvoare spre str. Bicaz, din Bicaz, pe lângă calea ferată şi, când au văzut-o pe partea vătămată venind din sens opus, inculpatul OGR. s-a îndreptat spre ea, a lovit-o puternic cu pumnul în zona feţei, lovitură în urma căreia aceasta a căzut pe spate.
Inculpatul S.D. i-a pus piciorul în piept şi i-a cerut banii dar, la afirmaţia părţii vătămate că nu are bani, i-a scos cerceii din urechi, lanţul de la gât şi ceasul de la mână. Ambii inculpaţii au părăsit locul faptei, după ce inculpatul OGR. a luat şi sacoşa ce căzuse din mână părţii vătămate şi în care se aflau alimente, chei şi acte.
În urma loviturilor aplicate de inculpatul OGR., partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale.
O parte din bunurile sustrase inculpaţii le-au vândut numitei S.I. care le-a amanetat la o casă de amanet de unde au fost ridicate de organele de poliţie.
Pe baza declaraţiei făcute de partea vătămată, inculpaţii au fost identificaţi şi recunoscuţi din grup de aceasta.
Împotriva sentinţei penale ambii inculpaţi au declarat apel, inculpatul OGR. solicitând în principal achitarea, pentru că nu a participat la comiterea faptei, ci a stat mai departe, lângă un gard, iar în subsidiar reducerea pedepsei, în timp ce inculpatul S.D. a cerut reducerea pedepsei pentru că a recunoscut şi regretat fapta.
Prin Decizia penală nr. 108 din 11 martie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate, apreciind că din probele administrate rezultă vinovăţia inculpaţilor.
Împotriva deciziei inculpaţii au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, ca şi în apel, achitarea şi respectiv reducerea pedepselor.
La termenul de azi inculpatul S.D. a declarat să îşi retrage recursul.
Recursul declarat de inculpatul OGR. nu este fondat.
Pe baza probelor administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, au dat încadrarea juridică corespunzătoare şi au aplicat pedepse just individualizate.
Astfel, vinovăţia inculpatului OGR. a rezultat din recunoaşterea sa din grup, fără dubii, de către partea vătămată, recunoaştere la care au participat şi martorii C.G. şi C., probe ce se coroborează cu declaraţiile date de inculpatul S.D. în faza de urmărire penală şi în care a relatat detaliat modul în care fost comisă fapta, împreună cu inculpatul OGR., acesta fiind primul care a lovit-o pe partea vătămată după care au deposedat-o de bijuterii şi alte bunuri.
În raport de aceste probe, corect s-au înlăturat ca nesincere declaraţiile inculpatului OGR. şi ca nemotivată revenirea inculpatului S.D. în faţa instanţei de judecată asupra declaraţiilor date iniţial.
În ceea ce priveşte pedeapsa, instanţele au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitor la faptă şi persoana inculpaţilor, reţinând gradul de pericol social al faptei, consecinţele asupra părţii vătămate, poziţia inculpatului pe parcursul procesului penal, împrejurarea că nu au ocupaţie şi sunt recidivişti, cu multiple condamnări anterioare.
Examinând cauza şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care, luate în considerare de instanţă din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul OGR.
Conform art. 3854, raportat la art. 369 C. proc. pen., se va lua act că inculpatul S.D. şi-a retras recursul declarat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive pentru inculpatul OGR. de la 5 noiembrie 2002, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de inculpatul OGR. împotriva deciziei nr. 108 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Ia act că inculpatul S.D. şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive pentru inculpatul OGR. de la 5 noiembrie 2002, la zi.
Obligă pe inculpaţii OGR. şi S.D. să plătească statului primul 1.300.000 lei şi al doilea 800.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3076/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3078/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
