CSJ. Decizia nr. 3104/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3104/2003
Dosar nr. 1784/2003
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 26 din 28 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpaţii S.G. şi S.L.R. la câte 18 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. a), c) şi d) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 11 noiembrie 2002, la zi.
Inculpatului S.G. i s-a aplicat şi pedeapsa complimentară a degradării militare.
S-a respins acţiunea civilă exercitată de Serviciul Judeţean de Ambulanţă Prahova şi Spitalul de Obstetrică-Ginecologie Ploieşti, luându-se act că părţile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare de la inculpaţi.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cei doi inculpaţi sunt soţ şi soţie, căsătoriţi din anul 1995 şi au un copil în vârstă de 4 ani.
Inculpatul S.G., deşi avea calificare de tractorist, avea rar de lucru şi inculpata S.L.R. era casnică.
În perioada când au pregătit şi săvârşit infracţiunea trăiau din ajutorul de şomaj primit de inculpat, locuiau într-o casă veche cu două camere, din care una era improprie pentru a fi folosită.
În raport cu veniturile şi condiţiile de trai, cei doi intrau în categoria oamenilor săraci.
În luna februarie 2002, inculpata constată că este însărcinată şi îi spune soţului său, respectiv inculpatului S.G. această situaţie, acesta din urmă răspunzându-i prompt să-l „dea afară”.
Inculpata a acceptat uşor să renunţe la copil şi s-au gândit la un avort, care nu a mai fost făcut, pentru că atunci când aveau bani au dat altor cheltuieli prioritate.
Inculpata a ascuns că a rămas însărcinată, ca să poată ucide copilul intra sau extrauterin, întrucât nu s-a înregistrat la dispensarul medical ca femeie gravidă, deşi la naşterea anterioară făcuse acest lucru.
A ascuns existenţa sarcinii faţă de mama ei, de soră şi vecini.
Perioada cât putea face avort într-un spital trecuse, iar sarcina se apropia de momentul naşterii.
În ziua de 3 august 2002, a primit reproşuri de la soţ că nu a „scăpat” de copil, cearta fiind un impuls să întrerupă cursul sarcinii. A aşteptat să vină noaptea, ca să acţioneze fără să fie văzută de lume şi, după miezul nopţii, aproximativ ora 1,00, a ieşit în faţa casei. Stând în ortostatism a început să se apese pe abdomen cu ambele mâini, să se fracţioneze de sus în jos, inculpata declarând că a procedat astfel pentru a naşte un copil mort.
A acţionat circa 30 minute, nu a reuşit să-şi omoare copilul cum intenţiona, în schimb a declanşat actul naşterii, născând acolo, în curte.
Cordonul ombilical l-a tăiat cu un ciob de sticlă şi după ce l-a născut a pus copilul într-un cazan gol şi l-a lăsat în curte să moară acolo, singur, treptat. Nu i-a tăiat cordonul ombilical şi nu i-a dat îngrijirile fireşti. A intrat în casă şi i-a spus soţului său că a născut un copil pe care l-a lăsat în curte într-un cazan. Era ora 1,45, aproximativ, în ziua de 4 august 2002.
Fiindu-i rău după naştere a primit îngrijiri de la soţul său, care nu au avut nici o eficienţă.
Inculpatul a început să ascundă urmele naşterii, a spălat urmele de sânge din curte, din locul unde a născut soţia sa, în casă a luat măsuri pentru a proteja lenjeria patului de urmele hemoragice, a spălat pe inculpată cu oţet şi apă pe faţă, pentru a-şi reveni şi constatând că starea sănătăţii inculpatei se agravează, la cererea acesteia de a anunţa salvarea a mers la martora D.F., pe care a trezit-o din somn şi a cerut să dea telefon la Spitalul din Vălenii de Munte, pentru că soţia sa are probleme.
La ora 4,07 s-a primit apelul telefonic şi fiind întrebată ce fel de problemă medicală are persoana care solicită asistenţa medicală, D.F. nu a ştiut ce să răspundă şi atunci l-a chemat la telefon pe inculpat.
Inculpatul S.G. a spus că soţia sa a avortat, ascunzând actul naşterii.
La ora 4,10 a plecat de la Spitalul Vălenii de Munte autosalvarea cu asistenta medicală P.M. şi au sosit la 4,25 la domiciliul inculpaţilor.
Inculpatul a spus că sarcina era de 3 luni şi s-a gândit că medicii nu vor cere să le fie arătat copilul, astfel că înainte să vină salvarea a luat cazanul din curte, cu copil cu tot şi l-a aruncat în WC-ul din grădină.
Pentru ca salvarea să stea la casa lui cât mai puţin, a ridicat pe soţia S.L.R. de pe pat şi a dus-o spre poartă pe braţe.
Când a sosit maşina salvării, asistenta medicală P.M., care pregătise targa, l-a certat pe inculpat pentru că a procedat aşa, deoarece pacienta era în stare gravă.
După ce au urcat-o în maşina salvării, au plecat direct spre Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie din Ploieşti.
Pe drum, asistenta medicală P.M. a întrebat pe inculpata S.L.R. ce vârstă avea sarcina şi i-a răspuns luna a III-a, răspuns ce denota conivenţa dintre inculpaţi, în scopul de a ascunde naşterea copilului.
Se arată în sentinţă, în continuare că, la ora 5,oo din 4 august 2002, inculpata a fost internată cu diagnosticul „lăuză de 3 ore după naştere neasistată, la domiciliu, retenţie de placentă şi şoc hemoragic”.
În foaia de observaţie clinică, la rubrica „istoricul bolii” s-a consemnat de medic că, pacienta a fost adusă cu salvarea, că a declarat că a ştiut că este gravidă şi nu şi-a făcut analizele de sarcină.
Inculpata a afirmat că a avortat la ora 2,00 şi nu a văzut produsul de concepţie, acesta fiind acasă în WC şi a negat orice manopere abvortive.
Instanţa subliniază că, întrucât inculpata ştia că nou-născutul fusese aruncat în WC, demonstrează înţelegerea dintre ea şi celălalt coinculpat, privind modul cum să fie ucis copilul.
Cadrele medicale au constatat că este naştere la termen şi lipsa fătului i-a determinat să anunţe poliţia.
În dimineaţa zilei de 4 august 2002, poliţia a făcut o descindere la locuinţa inculpaţilor şi întrebându-l pe inculpatul S.G. unde este copilul, acesta a ezitat, încercând să inducă în eroare organele de poliţie.
A revenit apoi şi a arătat unde este copilul, respectiv într-un WC cu cabina din lemn.
Scoaterea fătului prin orificiul scaunului de la WC nu a fost posibilă şi atunci a fost înclinată cabina, pentru a uşura accesul la groapa cu materii fecale, de unde a fost scos cu lopata un copil de sex feminin, decedat.
Copilul avea lungimea de 44 cm, cordonul ombilical tăiat cu o lungime de 13 cm şi în groapa cu materii fecale, deasupra, era un strat de apă, de culoare uşor galbenă, de o înălţime de 60 cm.
La autopsie s-a constatat că nou-născutul este de sex feminin, talie 44 cm, greutate de 2,125 kg, cordon ombilical având 32 cm, cu marginea liberă tăiată.
Tot cu ocazia efectuării autopsiei, la examenul intern efectuat, pe căile respiratorii superioare şi inferioare ale fătului s-a găsit un lichid asemănător la culoare cu acela din groapa cu materii fecale şi s-a concluzionat că nou-născuta a fost vie, născută la termen, a respirat extrauterin, era viabilă şi nu a fost îngrijită după naştere.
S-a precizat că moartea nou-născutei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute, consecutivă unei asfixii mecanice, prin înecare.
Se mai arată că inculpaţii au negat iniţial săvârşirea infracţiunii, apoi au revenit asupra declaraţiilor, în ultimul cuvânt acordat arătând că au săvârşit infracţiunea şi că regretă comiterea ei.
Apelurile declarate de inculpaţi prin care au solicitat reducerea pedepselor, au fost respinse ca nefondate, prin Decizia penală nr. 136 din 24 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
A motivat instanţa de apel că pedepsele au fost just individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Împotriva acestor hotărâri inculpaţii au declarat recursuri, motivul invocat fiind greşita individualizare a pedepselor.
Recursurile declarate sunt fondate.
În procesul stabilirii pedepsei, instanţa trebuie să aibă în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acest text de lege incriminând obligativitatea considerării pericolului social concret al faptei, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, împrejurările în care s-a săvârşit fapta, circumstanţele atenuante sau agravante, precum şi persoana făptuitorului, astfel încât, ea să răspundă scopului, acela al prevenţiei speciale şi generale prevăzut ca atare în art. 52 C. pen.
Raportând cauzei aceste texte de lege, se reţine că instanţa, atunci când a aplicat pedepse de câte 18 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor calificat, a avut în vedere pericolul social concret al faptei.
Dar pe lângă pericolul social concret al faptei, instanţa trebuia să proporţionalizeze pedeapsa şi în raport de limitele ei astfel cum sunt prevăzute în art. 175 C. pen., precum şi la persoana inculpaţilor, ambii cu pregătire şcolară generală, ambii fără antecedente penale şi cooperanţi pe parcursul desfăşurării fazelor procesului penal.
Ca atare, recursurile declarate de inculpaţi fiind fondate, se reţine că pedeapsa de 15 ani închisoare pentru fapta săvârşită corespunde şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. b) şi c) C. proc. pen., recursurile vor fi admise, dispunându-se potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii S.L.R. şi S.G. împotriva deciziei penale nr. 136 din 24 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 26 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova numai cu privire la individualizarea pedepselor principale, pe care le reduce de la câte 18 ani închisoare la câte 15 ani închisoare pentru ambii inculpaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor S.L.R. şi S.G. timpul arestării preventive de la 11 noiembrie 2002, la 27 iunie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariile avocatului din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3103/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3105/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
