CSJ. Decizia nr. 3172/2003. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3172/2003
Dosar nr. 1978/2003
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 27 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul B.A. la pedepsele de 10 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 175 lit. a), e) şi i) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, de 11 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 176 lit. c) C. pen. şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei şi de câte un an închisoare, în baza art. 217 alin. (1) C. pen. (2 fapte) stabilindu-se, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea sporită cu un an, în total 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 iunie 2002, la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea corpurilor delicte, un cuţit şi o piatră, folosite la săvârşirea faptelor.
S-a luat act că parte vătămată L.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar potrivit art. 998 C. civ., art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor 5.000.000 lei despăgubiri civile şi 100.000.000 lei daune morale către partea civilă M.F.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în ziua de 31 mai 2002, inculpatul s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate M.F. pentru a cumpăra vin, loc în care l-a găsit şi pe martorul F.N. Inculpatul a fost servit cu vinul solicitat într-un recipient din plastic, consumând jumătate din cantitatea de băutură. După plecarea martorului gazda a cerut inculpatului să o împrumute cu o stropitoare pentru a-şi uda florile.
Acceptând, inculpatul a adus de acasă stropitoarea, dar şi un cuţit.
Partea vătămată a umplut recipientul cu vin şi i-a cerut inculpatului ca în schimbul vinului să îi dea stropitoarea.
Inculpatul a continuat să consume din vin, după care pe un ton ameninţător i-a reproşat părţii vătămate că l-a înşelat apoi cu cuţitul luat de acasă i-a aplicat femeii un număr de 6 lovituri în zona abdomenului şi toracelui.
Partea vătămată a reuşit să se ascundă într-o cameră, apoi, după plecarea inculpatului, i-a cerut ajutorul martorului F.N. În timp ce partea vătămată şi martorul se aflau în stradă inculpatul a revenit de la locuinţa sa fiind înarmat cu o furcă metalică, ameninţând-o pe partea vătămată cu moartea.
Când a ajuns în apropierea părţii vătămate inculpatul i-a mai aplicat acesteia încă 3 lovituri cu cuţitul în aceeaşi zonă, după care a încercat să o lovească cu furca, fiind oprit de martor.
După aceasta, inculpatul, cu furca a spart geamurile de la casa părţii vătămate.
Ca urmare a loviturilor aplicate, conform raportului medico-legal întocmit, părţii vătămate i-au fost produse leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare un număr de 14-15 zile îngrijiri medicale. Acelaşi raport a concluzionat că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie.
De asemenea, instanţa a mai reţinut că inculpatul a urmat un tratament stomatologic la Cabinetul din Comuna Secusigiu, judeţul Arad şi pentru că lucrarea dentară la maxilarul superior s-a desprins, s-a prezentat la medicul L.L. pentru fixarea acelei lucrări, prilej cu care i s-a recomandat să i se facă o lucrare dentară şi pe maxilarul inferior, lucru pe care pacientul nu l-a acceptat.
La data de 19 aprilie 2002, inculpatul a revenit la medicul stomatolog pentru fixarea aceleiaşi lucrări, prilej cu care i-a fost făcută aceeaşi recomandare, ceea ce l-a nemulţumit pe făptuitor.
Inculpatul a părăsit cabinetul medical într-o stare de surescitare nervoasă, s-a deplasat spre ieşirea din comună, a adunat mai multe pietre pe care le-a pus pe o masă din grădina de vară aflată în zonă şi a aşteptat-o pe medicul stomatolog pentru a o lovi în timp ce va trece cu autoturismul.
În jurul orelor 14, partea vătămată L.L. a plecat de la cabinetul medical împreună cu asistenta medicală S.M., cu autoturismul arătat, iar în dreptul grădinii inculpatul a aruncat cu o piatră în geamul uşii din stânga pe care l-a spart, piatra lovind-o pe partea vătămată, căreia i-au fost produse leziuni prin tăiere de cioburile de sticlă, ce au necesitat, conform actului medico-legal din dosar, 10-12 zile îngrijiri medicale.
Piatra folosită avea circa 600 grame şi s-a apreciat că ea putea produce moartea victimei în raport de distanţa, greutatea şi intensitatea cu care a fost aruncată.
S-a considerat de către instanţă că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa medicului L.L. şi că această faptă întruneşte elementele tentativei la infracţiunea de omor săvârşită cu premeditare prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane şi în loc public, prevăzută de art. 20, raportat la art. 175 lit. a), e) şi i) C. pen., în concurs cu cea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Referitor la agresiunea din 31 mai 2002, săvârşită asupra părţii vătămate M.F., s-a apreciat că fapta întruneşte elementele tentativei la infracţiunea de omor săvârşită de o persoană care a comis anterior o infracţiune similară, fiind prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 lit. c) C. pen.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost stabilite în baza proceselor verbale de constatare a infracţiunilor întocmite de organele de urmărire penală, a declaraţiilor persoanelor vătămate, a actelor medico-legale aflate în dosar, a declaraţiilor martorilor F.N., A.T., S.M., I.D. şi L.A.Şt., probe coroborate cu recunoaşterile inculpatului.
Instanţa a mai reţinut, în baza expertizei medico-legale psihiatrice efectuate, că inculpatul a acţionat cu discernământ integru.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 143 din 9 aprilie 2003, a respins apelul declarat de inculpatul B.A. împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate, în sensul greşitei individualizări a pedepselor considerate prea severe.
Astfel s-a considerat că pedepsele aplicate sunt conforme cu pericolul social al faptelor şi că nu există motive de reducere a acestora.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi inculpatul.
Recursul parchetului a fost retras la termenul de astăzi, iar în recursul său inculpatul a susţinut că este bolnav psihic, că nu a intenţionat să le ucidă pe cele două victime şi că pedepsele aplicate sunt prea severe.
Recursul declarat de inculpat este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare.
Regula de bază statornicită prin art. 3 C. proc. pen., este aceea că în desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la împrejurările cauzei şi la persoana infractorului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 117 C. proc. pen., efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text, expertiza se efectuează în instituţii sanitare de specialitate, iar în vederea efectuării expertizei organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune internarea inculpatului pe timpul necesar.
Prin art. 3859 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a stabilit că hotărârile sunt supuse casării când nu a fost efectuată expertiza psihiatrică a inculpatului în cazurile şi condiţiile prevăzute de art. 117 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod.
În sfârşit potrivit art. 197 alin. (4) C. proc. pen., instanţa ia în considerare din oficiu şi alte încălcări ale dispoziţiilor legale care nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în cursul urmăririi penale s-au depus de către inculpat acte medicale care atestă că acesta prezintă retard mintal uşor/ mediu cu tulburări de comportament şi în raport de faptele săvârşite (tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav), existând îndoială cu privire la starea psihică a inculpatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice care a concluzionat, în sensul că sus-numitul a comis faptele cu discernământ integru.
Ulterior în cadrul cercetării judecătoreşti s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală care a stabilit că inculpatul a avut păstrat discernământul în momentul săvârşirii faptei.
Expertiza de la urmărirea penală a fost efectuată cu internarea inculpatului pe o durată foarte scurtă (10-12 iulie 2002) la Spitalul de Psihiatrie Arad, iar a doua expertiză s-a făcut fără internare, ceea ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 117 C. proc. pen.
Concluziile acestor expertize au fost contestate de inculpat prin apărătorul său care a formulat obiecţiuni ample şi chiar a solicitat o nouă expertiză, cerere respinsă de tribunal.
Întrucât nu au fost respectate cerinţele legale evocate în legătură cu modul de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice, iar îndoila cu privire la starea psihică a inculpatului persistă, nu se pot trage concluzii certe în legătură cu vinovăţia făptuitorului şi cu angajarea răspunderii juridice penale.
Faţă de această situaţie instanţele având în vedere probe ştiinţifice efectuate cu neobservarea dispoziţiilor de procedură evocate, puteau, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, să dispună efctuarea unei noi expertize, lucru pe care nu l-a făcut, pronunţând hotărâri cu încălcarea legii.
În consecinţă, Curtea constatând incidenţa cazului de casare arătat luat în examinare conform art. 197 alin. (4) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpat, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă în vederea efectuării unei expertize medico-legale psihiatrice în condiţii de internare pe durata necesară.
Cu prilejul rejudecării cauzei, tribunalul mai urmează a examina dacă, fapta săvârşită împotriva părţii vătămate L.L. întruneşte toate elementele caracteristice ale tentativei la infracţiunea de omor deosebit de grav ori dacă prin modul de săvârşire, aruncarea unei pietre spre geamurile maşinii şi reacţia de ostilitate faţă de soluţia medicală propusă de doctorul stomatolog, inculpatul pe plan subiectiv şi cu discernănântul ce se va stabili prin expertiză a urmărit producerea unei pagube în patrimoniul părţii vătămate şi a acceptat producerea unei vătămări ori suferinţe fizice.
Se va lua act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 143/ A din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 27 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Arad şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Dispune prelungirea arestării preventive a inculpatului pe o durată de 30 de zile, de la 2 iulie 2003, la 31 iulie 2003.
Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3171/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3173/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
