CSJ. Decizia nr. 3176/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3176/2003
Dosar nr. 1441/2003
Şedinţa publică din 2 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi au fost condamnaţi inculpaţii C.D. şi B.A. în baza art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99, art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte 2 ani închisoare fiecare.
Conform art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe o durată a termenului de încercare de câte 4 ani.
În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepse duratele arestării preventive pentru fiecare inculpat de la 14 august 2002 la zi.
S-a dispus obligarea inculpaţilor în solidar cu persoanele responsabile civilmente C.C. şi V. şi B.F. şi B.B. la restituirea unei pereche de şosete sau la plata contravalorii de 115.000 lei.
S-a constatat acoperit restul prejudiciului prin restituirea sumei de 3.610.000 lei şi a unei perechi de chiloţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în fapt că, în noaptea de 13 august 2002, în loc public inculpaţii au lovit-o pe partea vătămată D.D. cu o scândură în cap şi cu picioarele, sustrăgându-i bani şi bunuri totalizând 3.625.000 lei. Părţii vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale.
Anterior în noaptea respectivă inculpaţii se aflau la discoteca S.C. F. S.R.L. din comuna Vîlcelele, iar partea vătămată a venit în local, în jurul orelor 23,00, în stare de ebrietate, s-a aşezat la masa inculpaţilor şi le-a oferit bere, snaks şi cafea.
Întrucât partea vătămată era gălăgioasă şi a făcut propuneri indecente patroanei localului şi martorei R.E., s-a luat hotărârea închiderii discotecii şi toţi cei prezenţi au fost invitaţi să părăsească incinta.
Când partea vătămată a rămas singură în faţa discotecii, cei doi inculpaţi au luat hotărârea să o deposedeze de bunurile ce le avea asupra sa, procedând în modul arătat.
Instanţa a considerat că în cauză nu poate fi reţinută circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., aplicând însă dispoziţiile art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod şi coborând pedeapsa sub minimul legal.
Astfel s-au avut în vedere conduita anterioară general bună, lipsa antecedentelor penale, recunoaşterea şi regretul pentru faptele comise.
S-a apreciat, în raport de aceste date pozitive că scopul pedepselor poate fi atins şi fără privare de libertate dispunându-se şi suspendarea condiţionată a executării acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi considerând nefondate criticile formulate, în sensul că reţinerea circumstanţelor atenuante trebuia pusă în discuţia părţilor şi că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Astfel s-a constatat că pedepsele au fost corect individualizate şi că scopul lor poate fi atins şi fără privare de libertate.
Referitor la recunoaşterea circumstanţelor atenuante s-a considerat că aceasta nu constituie o schimbare de încadrare juridică pentru a fi operante dispoziţiile art. 334 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii ca şi a hotărârii primei instanţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că instanţele au făcut o greşită individualizare a pedepsei prin recunoaşterea circumstanţelor atenuante şi aplicarea beneficiului suspendării conform art. 110 C. pen. şi că faţă de pericolul social deosebit de grav al faptelor se impune înlăturarea acestora, majorarea pedepselor şi executarea lor în regim de detenţie.
Recursul declarat este întemeiat aşa cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 100 C. pen., la alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea fizică şi morală, de comportarea lui, de condiţiile de creştere şi trai, iar pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
Potrivit art. 110, cu referire la art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată se poate dispune în cazul minorului printre altele când se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate.
Or, din actele dosarului se constată că deşi instanţele au apreciat corect că sunt incidente dispoziţiile art. 74 C. pen., constând în lipsa antecedentelor penale şi conduita sinceră din timpul procesului, au considerat greşit că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate.
Astfel, faţă de pericolul social grav al faptelor, de modul lor de săvârşire respectiv urmărirea victimei, lovirea acesteia cu un obiect contondent în zona capului şi cu picioarele peste cap cu consecinţa producerii unor leziuni ce au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, urmată de sustragerea banilor şi unor bunuri în valoare totală de 3,6 milioane lei, ceea ce reprezintă un prejudiciu economic semnificativ impuneau concluzia că scopul pedepsei arătat de art. 52, în referire la art. 100 C. pen., de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, de îndreptare a inculpatului şi de reintegrare în comunitate poate fi realizat numai prin privarea de libertate şi executarea sancţiunii, în condiţiile art. 17 alin. (3) din acelaşi cod, în regim de deţinere.
Întrucât nu au procedat astfel soluţiile pronunţate sunt greşite ceea ce constituie caz de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a casa hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 110 C. pen., care vor fi înlăturate.
Ca urmare se va stabili ca inculpaţii să execute pedepsele de câte 2 ani închisoare în regim de deţinere.
Se vor aplica dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Se va constata că inculpatul C.D. este arestat în altă cauză şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat acestui inculpat să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 54 din 11 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii C.D. şi B.A.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 111 din 3 octombrie 2002 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 110 C. pen., pe care le înlătură.
Stabileşte ca inculpaţii să execute pedepsele de câte 2 ani închisoare în regim de deţinere.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Constată că inculpatul C.D. este arestat în altă cauză.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3174/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3178/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
