CSJ. Decizia nr. 3329/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3329/2003
Dosar nr. 2957/2003
Şedinţa publică din 9 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa nr. 146/ P din 27 iunie 2003, P.N.A. a solicitat ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 paragraful 3, din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, să se verifice legalitatea şi temeinicia ordonanţei de arestare şi a mandatului emis în baza acesteia, privind inculpatul B.F., cercetat pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a reţinut că, în calitate de şef al F.P.E.F. a oraşului Negreşti, a înlesnit obţinerea mai multor credite de la B.C.R., Sucursala Negreşti Oaş, de către B.M., soţia sa, pentru două societăţi comerciale, în valoare totală de 33.476.000.000 lei.
După obţinerea creditelor care aveau ca destinaţie firmele administrate de soţia sa, o parte din ele au fost folosite pentru rambursarea creditelor obţinute anterior.
Măsura arestării preventive a fost dispusă de P.N.A. la data de 27 iunie, în temeiul art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Curtea de Apel Oradea, prin încheierea din 30 iunie 2003, pronunţată în dosarul penal nr. 2333/2003 a confirmat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul B.F., prin ordonanţa din 27 iunie 2003 şi mandatul de arestare preventivă nr. 47 din 27 iunie 2003, emise de P.N.A.
S-a reţinut că măsura preventivă a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legii, fiind întrunite cerinţele art. 143, art. 146 şi art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii Curţii de Apel Oradea şi punerea sa în libertate.
S-a motivat că mandatul de arestare preventivă nr. 47 din 27 iunie 2003, emis de P.N.A. este nul, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., întrucât învinuitul nu a fost audiat în calitate de inculpat şi i s-a limitat dreptul la apărare.
S-a susţinut totodată, că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar starea de libertate se impune din considerente de efectuare a unor probe, precum şi din motive medicale.
Examinând recursul, Curtea constată, că acesta este neîntemeiat.
Ordonanţa şi mandatul de arestare au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale, privind luarea măsurii arestării preventive şi garantarea dreptului la apărare al inculpatului.
Acesta a fost audiat la data de 27 iunie 2003, când i s-a adus la cunoştinţă, faptul că împotriva sa a fost pusă în mişcare acţiunea penală, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, când a declarat că îşi menţine depoziţiile anterioare, neavând nimic de adăugat.
Audierea inculpatului s-a făcut în prezenţa apărătorului ales, în conformitate cu prevederile art. 6, art. 150 şi art. 171 C. proc. pen.
Condiţiile cumulative cerute de art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., sunt îndeplinite, deoarece fapta imputată inculpatului constituie o infracţiune, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar modalitatea în care s-a comis, natura relaţiilor socio-profesionale afectate, conduc la concluzia că lăsarea sa în libertate ar putea genera o stare de neîncredere şi insecuritate socială, ceea ce reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Cât priveşte starea precară a sănătăţii inculpatului, aceasta poate constitui temeiul unei constatări medico-legale, situaţie care excede cadrului acestei cauze.
Aşa fiind, criticile aduse încheierii prin motivele de casare formulate nu sunt fondate, Curtea, urmând să respingă recursul declarat de inculpatul B.F.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F., împotriva încheierii nr. 13 din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. 2333/2003.
Obligă recurentul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3328/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3330/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
