CSJ. Decizia nr. 3577/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3577/2003
Dosar nr.1956/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 236 din 28 octombrie 2002, Tribunalul Giurgiu, a condamnat pe inculpatul B.V. la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (2) din acelaşi cod.
S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 29 mai 2002 la pronunţare.
Inculpatul a fost obligat să plătească 40 milioane lei despăgubiri civile părţii civile G.I. şi 17.007.052 lei către Spitalul Universitar Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut pe baza probelor administrate următoarea situaţie de fapt:
În după amiaza zilei de 19 mai 2002, partea vătămată G.I. a plecat cu căruţa în câmp pentru a vedea în ce stare se află lucerna cosită cu două zile mai înainte şi ca să se asigure că lucerna nu este furată de alte persoane.
În aceeaşi zi, inculpatul B.V., însoţit de minorul în vârstă de 12 ani C.N.P. a ieşit cu căruţa în câmp pentru ca să adune iarbă pentru animale. În timp ce inculpatul se deplasa cu carul pe lângă sala cu lucernă cosită, partea vătămată considerând că inculpatul intenţiona să fure lucernă, s-a apropiat cu căruţa, moment în care inculpatul a strunit calul, dar după câţiva metri a fost nevoit să se oprească, deoarece crucea de la căruţă s-a rupt.
În timp ce inculpatul era aplecat sub căruţă partea vătămată s-a apropiat şi cu o ţepuşă de 1,5 m groasă de 5 cm care era folosită ca înălţător la căruţă, l-a lovit pe inculpat. Inculpatul a reacţionat şi cu o furcă pe care o avea în căruţă i-a aplicat o lovitură în cap, astfel că partea vătămată a căzut în căruţă. Inculpatul a plecat înspre casă şi în acelaşi timp calul înhămat la căruţa părţii vătămate şi-a continuat drumul până în faţa casei părţii vătămate, unde soţia şi rudele acestuia l-au găsit rănit şi l-au transportat la spital.
Partea vătămată a fost spitalizată în perioada 20 mai – 10 iunie 2002, cu diagnosticul „contuzie cerebrală, plăgi contuze, scalp", leziuni care potrivit Raportului medico legal nr. 253/E/II din 24 mai 2002 au necesitat pentru vindecare 100 zile de îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în primejdie.
La rândul său inculpatul a fost examinat de către medicul legist, care prin Raportul medico legal nr. 234 din 21 mai 2002, a constatat că pe umăr, torace şi faţa dorsală a braţului drept prezenta echimoze care au necesitat 2 – 3 zile de îngrijiri medicale.
Apelul declarat de inculpat, prin care a solicitat reducerea pedepsei, a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 156/ A din 13 martie 2003, pronunţată de secţia a II-a penală a Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul deţinut în Penitenciarul Bucureşti, a declarat recurs, socotind că pedeapsa este exagerată ţinând seama că a reacţionat şi lovit ca urmare faptului că a fost lovit fără motiv de partea vătămată.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au reţinut situaţia de fapt corectă, confirmată de probele administrate, încadrând fapta în textele de lege corespunzătoare.
Este fără îndoială că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut în mod corect în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării.
Cu toate acestea, deşi ca urmare a reţinerii scuzei provocării, instanţele trebuiau să aplice o pedeapsă sub minimul special de 5 ani închisoare, prevăzut de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pedeapsă nelegală.
Aşa fiind, faţă de motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., urmează ca Decizia şi sentinţa să fie casate cu privire la pedeapsa aplicată şi rejudecând sub acest aspect, pedeapsa să fie redusă ţinând seama de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Se va deduce din pedeapsă arestul preventiv de la 29 mai 2002 până la data prezentei decizii.
Onorariul cuvenit pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 156 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 236 din 28 octombrie 2002 a Tribunalului Giurgiu numai cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., pe care o reduce de la 6 ani închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 29 mai 2002 până la9 septembrie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3573/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3578/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
