CSJ. Decizia nr. 3580/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 c.pen; art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3580/2003
Dosar nr. 737/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 483 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.M. la pedepsele de 5 ani şi respectiv 6 ani închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi la 3 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., fapte concurente, urmând ca, după contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2002 la zi.
În latura civilă, inculpatul a fost obligat la despăgubiri în sumă de 5.000.000 lei către partea vătămată N.M.S., constituită parte civilă în cauză, luându-se act că părţile vătămate T.F.F. şi N.D.P. nu se constituie părţi civile în cauză.
Inculpatul a mai fost obligat la 1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în baza probatoriului administrat, următoarele:
Inculpatul are un mod de viaţă parazitar, nu are loc de muncă din care să realizeze venituri şi, pentru a-şi asigura existenţa, a luat hotărârea să sustragă bunuri cu volum mic şi valoare mare, respectiv lănţişoare din aur, de la gâtul unor persoane feminine.
Aşa încât, la 28 mai 2002, în jurul orelor 18,30, aflându-se pe strada Bobâlna din municipiul Ploieşti, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată N.M.S. şi i-a sustras, prin smulgere de la gât, un lănţişor din aur în valoare de 5.000.000 lei, pe care l-a amanetat ulterior cu suma de 2.000.000 lei.
În baza unei hotărâri infracţionale distincte, la 23 iulie 2002, în jurul orelor 8,30, în acelaşi mod, i-a sustras lănţişorul din aur părţii vătămate T.F. în vârstă de 73 de ani, care se afla în dreptul Liceului Nichita Stănescu din Ploieşti, amanetându-l, în aceleaşi condiţii, ca şi pe primul, pentru suma de 600.000 lei.
În timpul cercetărilor efectuate în privinţa inculpatului, s-a mai stabilit că la 1 iunie 2001, în jurul orelor 24,00, inculpatul, aflându-se pe str. Polux din Ploieşti, a întâlnit-o pe partea vătămată N.D.P. şi, profitând de faptul că nici o altă persoană nu se mai afla, în zonă şi era întuneric, a târât-o cu forţa pe aceasta în boscheţii din apropiere, intenţionând să întreţină relaţii sexuale.
Întrucât victima a început să strige, s-au apropiat câţiva trecători, fapt ce l-a determinat pe inculpat să renunţe la comiterea infracţiunii.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că nu este vinovat pentru infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa ca fiind comisă la data de 28 mai 2002 şi nici pentru tentativă la infracţiunea de viol, solicitând achitarea pentru aceste fapte şi reducerea pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie comisă în luna iulie 2002.
Prin Decizia penală nr. 40 din 20 ianuarie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul N.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social ridicat al faptelor comise, persistenţa infracţională a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile comise, precum şi conduita inculpatului, care a negat comiterea unora din fapte, încercând să se sustragă răspunderii penale.
Aşa încât, în raport de toate aceste aspecte, se apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, în raport cu gravitatea faptelor comise, nefiind justificată solicitarea inculpatului în sensul reducerii cuantumului pedepsei de executat.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 40 din 20 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 2 august 2002 până la 9 septembrie 2003.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3579/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3581/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
