CSJ. Decizia nr. 3578/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3578/2003
Dosar nr. 4841/2002
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Prin sentinţa penală nr. 344 din 9 septembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Prahova, inculpatul D.D.A. a fost condamnat la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul a mai fost condamnat la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus arestarea preventivă de la 13 mai 2002, la zi.
S-a constatat că partea vătămată F.A. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
A reţinut instanţa că la data de 12 mai 2002, în jurul orelor 23,30, inculpatul D.D.A. aflat în stare de ebrietate la un bar din apropierea gării Câmpina, a observat-o pe partea vătămată F.A. şi şi-a amintit că aceasta îi datorează suma de 100.000 lei.
Deplasându-se la masa unde se afla partea vătămată, inculpatuli-a aplicat mai multe lovituri cu palmele pe faţă, solicitându-i restituirea sumei datorate.
În aceste împrejurări partea vătămată i-a dat inculpatului o bancnotă de 10.000 lei şi o brichetă, bunuri însuşite de inculpat.
La intervenţia lucrătorului de poliţie plt. D.A., care l-a invitat pe inculpat la sediul poliţiei T.F. din gara Câmpina, inculpatul a refuzat şi smucindu-se i-a aplicat poliţistului o lovitură cu capul în zona feţei, acestuia căzându-i cascheta de pe cap.
Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat achitarea şi aplicarea unei amenzi administrative, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 478 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
A motivat instanţa de apel că faptele comise de inculpat sunt grave, iar inculpatul a mai suferit o condamnare care i-a atras starea de recidivă.
Pedepsele aplicate au fost just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul reiterând motivul de apel, solicitând achitarea şi aplicarea unei amenzi administrative.
Examinând recursul declarat de inculpat se constată următoarele:
Motivul de recurs invocat de condamnat prin care a solicitat achitarea pentru lipsa de pericol social al faptelor nu poate fi primit.
Faptele de tâlhărie şi ultraj săvârşite de inculpat prezintă pericol social şi impun intervenţia sancţiunii penale.
Împrejurările în care inculpatul a săvârşit faptele, respectiv aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a lovit cu palmele partea vătămată peste faţă pentru a o determina să-i restituie datoria de 100.000 lei, reuşind să intre în posesia sumei de 10.000 lei şi o brichetă, justifică reţinerea în favoarea acestuia de circumstanţe reale atenuante.
Şi lovirea lucrătorului de poliţie s-a produs datorită atitudinii recalcitrante a inculpatului, pe fondul consumului de alcool.
Poziţia sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal şi împrejurările în care au fost săvârşite faptele, justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa chiar în condiţiile în care este recidivist.
Recursul declarat de inculpat urmează a fi admis în conformitate cu art. 38915 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., în sensul celor reţinute.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 13 mai 2002 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.D.A. împotriva deciziei penale nr. 478 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 344 din 9 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova numai cu privire la individualizarea pedepselor.
Înlătură prevederile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi repune pedepsele în individualitatea lor, astfel:
- 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Face aplicarea prevederilor art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. b) şi e) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 80 C. pen. şi reduce pedepsele la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie şi la 5 luni închisoare, pentru infracţiunea de ultraj.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 mai 2002 până la 9 septembrie 2003.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3577/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3579/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
