CSJ. Decizia nr. 3585/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3585/2003
Dosar nr. 2019/2003
Şedinţa publică din 9 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constatăurmătoarele:
Prin sentinţa penală nr. 137 din 27 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, inculpatul A.R. zis „C" a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 290 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3670 din 20 octombrie 1997 a Judecătoriei Medgidia şi a fost contopit acest rest cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecăţii urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de despăgubiri 90 milioane lei părţii civile O.H. din care 40 milioane despăgubiri materiale şi 50 milioane daune morale.
A mai fost obligat inculpatul la 9.396.000 lei despăgubiri către Spitalul Clinic Municipal Constanţa.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unei furci, corp delict.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În perioada 1999 - 22 decembrie 2000 M.L. şi A.A. au convieţuit în concubinaj din aceste relaţii rezultând un copil.
Datorită comportamentului violent al bărbatului, A.A. a părăsit locuinţa comună şi s-a stabilit la locuinţa lui O.A. din Medgidia.
Pentru a se răzbuna pe concubina sa şi noul concubin al acesteia, la 31 ianuarie 2001 M.L. împreună cu alte şase persoane, rude ale sale, printre care şi A.R. au hotărât să meargă la locuinţa lui O.A. pentru a-l bate pe acesta, membrii familiei sale şi pe A.A.
Agresorii s-au înarmat cu furci, ciomege şi sticle incendiare, au pătruns în locuinţa lui O.A., au incendiat locuinţa şi au bătut membrii familiei O.A.
Pentru aceste fapte, prin sentinţa penală nr. 2502 din 7 septembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1139/2001 a Tribunalului Constanţa au fost condamnaţi inculpaţii S.L., A.B., M.S., A.I., M.L., M.M. şi A.R. la câte 5 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu calificată, lovire şi distrugere.
În altercaţia care a avut loc cu acea ocazie, A.R. a înţepat cu o furcă pe O.I., care cu toate îngrijirile medicale ce i-au fost acordate, în perioada 1 februarie - 10 februarie 2001 cât a fost internat în Spitalul Municipal Constanţa, a decedat.
Din raportul de necropsie nr. 80/2 din 13 februarie 2001 al Serviciului de Medicină Legală Constanţa rezultă că moartea lui O.I. a fost violentă şi s-a datorat „hemoragiei meningo cerebrale urmare unei plăgi transfixiante prin glob ocular stâng şi encefal lob stâng". Raportul consemnează leziunile cranio cerebrale, care au generat hemoragia ce a condus la moartea victimei, au putut fi produse prin lovirea cu un corp dur înţepător.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul care a solicitat să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivând că victima a fost lovită cu furca de către M.L.
Prin Decizia nr. 132 din 18 aprilie 2003, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Constanţa apelul a fost respins ca nefondat. Curtea a motivat că prima instanţă a făcut o analiză completă şi corectă a probelor administrate şi a reţinut pe baza declaraţiilor martorilor că autorul omorului este inculpatul A.R.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o ca nelegală şi netemeinică şi a cerut casarea deciziei şi a sentinţei şi să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
A arătat că cel care a lovit victima, cu furca, a fost M.L., aspect ce rezultă şi din declaraţiile martorilor propuşi în apărare M.S. şi A.I.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrările din dosar se constată că instanţele au reţinut temeinic situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în concordanţă cu întreg probatoriul administrat.
Vinovăţia inculpatului este dovedită cu certitudine, cu declaraţiile martorilor A.A., O.A., O.R. Astfel primii doi au declarat constant că cel care a lovit cu furca a fost inculpatul, martora A.A., făcând şi precizarea că M.L. avea în mână o sticlă cu benzină şi nu furcă.
Martorul O.R. a declarat că a stat cu tatăl său (victima) în spital şi acesta i-a relatat că cel care i-a înfipt furca în ochi a fost A.R. şi că la rândul său M.M. l-a înţepat în spate.
Victima O.I. a fost audiată la 2 februarie 2001 în timp ce se afla în spital şi a declarat că cel care l-a lovit cu furca este inculpatul A.R.
Martorul M.L. audiat în instanţă a susţinut că este ameninţat de inculpat că îl va omorî dacă nu recunoaşte că el a lovit cu furca, însă a susţinut martorul că cel care a lovit cu furca este inculpatul.
La rândul ei I.D. propusă în apărare de inculpat, a refuzat să depună mărturie susţinând că nu cunoaşte nimic în legătură cu scandalul şi că este ameninţată de inculpatul arestat să se prezinte să depună mărturie în legătură cu scandalul în care a fost implicat.
Prima instanţă a înlăturat motivat declaraţiile martorilor A.I., A.B., S.L. şi M.S., aflaţi în Penitenciarul Poarta Albă împreună cu inculpatul existând presupunerea că au fost influenţaţi de acesta să declare că este nevinovat. Este de observat că A.I. şi A.B. sunt fraţii inculpatului şi este firesc, din solidaritate de sânge să-şi apere fratele şi cu toate acestea A.B. audiat în instanţă a negat participarea la incident susţinând că în acea noapte se afla în localitatea Lumina şi din auzite ştie că cel care a lovit este M.L., acest lucru aflându-l în penitenciar, la rândul său A.I. a susţinut că M.L. s-a lăudat unui prieten pe care nu l-a numit, că el a lovit cu furca şi acesta i-a comunicat acest lucru martorului.
În încercarea de a scăpa de răspunderea pentru omor, inculpatul a susţinut că este învinuit de membrii familiei victimei, deoarece nu a răspuns favorabil propunerii acestora de a-i despăgubi pentru pagubele produse prin incendierea unor bunuri. A declarat că a primit în timp ce se afla în Penitenciarul Poarta Albă o scrisoare de la O.A. care i-a scris că este dispus să-l pună în libertate „În cazul în" care îi va plăti pagubele propuse. Din procesul verbal rezultă că la 17 aprilie 2002, s-a solicitat inculpatului să prezinte scrisoarea pentru a fi folosită ca probă, iar acesta a declarat că nu se mai află în posesia acelei scrisori.
În raport de cele arătate nu poate fi primită critica inculpatului, în sensul că o altă persoană este autorul infracţiunii, hotărârile pronunţate de cele două instanţe fiind legale şi temeinice.
Faţă de aceste considerente, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce durata arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 132 din 18 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3581/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3586/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
