CSJ. Decizia nr. 3731/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3731/2003
Dosar nr. 5221/2002
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 544 din 16 octombrie 2001, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpaţii:
1. R.A.M., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- fals intelectual, prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;
- uz de fals, prevăzută de art. 291, cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni, închisoare;
- tentativă la înşelăciune, prevăzută de articolele 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza dispoziţiilor articolelor 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe o perioadă de 6 (şase) ani, care constituie termen de executare.
A fost obligată inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în fiecare zi de vineri din ultima săptămână a fiecărei luni calendaristice, din perioada termenului de încercare la Poliţia municipiului Iaşi, organ desemnat de instanţă pentru supravegherea inculpatei;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă.
S-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 863 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare.
S-a constatat că inculpata a fost reţinută şi arestată în perioada 14 septembrie – 14 octombrie 1999.
2. C.A., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;
- tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe o perioadă de 6 (şase) ani, care constituie termen de încercare.
A fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte în fiecare zi de vineri din ultima săptămână a fiecărei luni calendaristice, din perioada termenului de încercare la Poliţia municipiului Iaşi, organ competent de instanţă, pentru supravegherea inculpatului;
- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă;
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracţiuni pe parcursul termenului de încercare.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat de la data de 14 septembrie 1999, la 24 septembrie 1999.
S-a dispus anularea actelor false.
În baza dispoziţiilor art. 38 C. pen., s-a disjuns judecarea cauzei pentru inculpatul I.A.P., şi s-a fixat termen la 13 noiembrie 2001, cu citarea părţilor.
La data de 4 august 1999, inculpata R.A.M. a depus la serviciul T.V.A din cadrul Administraţiei Financiare Iaşi, o cerere de rambursare T.V.A, pentru S.C. P.A. S.R.L, solicitând suma de 2.796.071.137 lei. La această cerere de rambursare a T.V.A, R.A.M. a anexat acte contabile din care rezultă că Societatea P.A. S.R.L Iaşi, a cumpărat următoarele mărfuri:
a) – la data de 15 iulie 1999, conform facturii B ACE 8252811 emise de S.C. A. S.R.L Bucureşti, două locomotive în valoare de 4.800.700.000 lei;
b) – la 16 iulie 1999, conform facturii emisă de S.C. A. S.R.L Bucureşti, produse electronice în valoare de 3.762.958.972 lei;
c) – la data de 19 iulie 1999, conform facturii B ACE 8252822 emisă de S.C. A. S.R.L Bucureşti, motoare electrice în valoare de 2.449.882.000 lei.
d) – la 19 iulie 1999, conform facturii B ACE 8252823 emisă de S.C. A. S.R.L Bucureşti, motoare electrice în valoare de 580.476.000 lei;
e) – la 23 iulie 1999, conform facturii B ACE 1907505 emisă de S.C. G. S.R.L Bucureşti, o moară de cereale în valoare de 4.169.960.000 lei.
La cererea de rambursare a T.V.A s-au anexat documente contabile din care rezultă că S.C. P.A. S.R.L Iaşi a achiziţionat mărfuri în valoare totală de 15.790.016.972 lei.
Administraţia Financiară Iaşi a procedat la verificarea documentelor contabile stabilind că societatea S.C. A. S.R.L şi S.C. G. S.R.L Bucureşti au ca administratori cetăţeni din Republica Moldova şi că au declarat sediul fictiv, nefuncţionând în realitate.
Inculpata R.A.M., a depus şi două procese verbale din care rezultă că mărfurile cumpărate au fost predate în custodie la S.C. T. S.R.L Petroşani şi S.C. D.T.C. S.R.L Bucureşti. Au fost verificate şi aceste două societăţi, constatându-se că nu funcţionează în realitate.
S.C. P.A. S.R.L Iaşi, nu a achiziţionat în realitate mărfuri în valoare de 15.790.016.972 lei încercând, în mod fraudulos, să obţină de la Administraţia Financiară Iaşi suma de 2.790.071.137 lei, reprezentând T.V.A.
În iulie 1999, inculpatul I.A.P. l-a convins pe inculpatul C.A. să înfiinţeze societatea comercială P.A. S.R.L Iaşi, pe numele căreia se vor derula unele afaceri fictive.
Inculpatul I.A.P. i-a promis inculpatului C.A., suma de 5000 dolari S.U.A. şi a convins-o pe sora sa R.A.M. să-l ajute pe inculpatul C.A., să înfiinţeze societatea comercială şi să asigure derularea documentelor contabile fictive până la obţinerea T.V.A – ului rambursabil.
La data de 9 iulie 1999, prin actele efectuate de către C.A. şi R.A.M., s-a înfiinţat S.C. P.A. S.R.L Iaşi.
Odată creată firma, R.A.M., a achiziţionat de la S.C. S.L. Iaşi, documentele contabile primare necesare derulării activităţii, după care, C.A. a semnat mai multe facturi, chitanţe şi alte foi albe.
La domiciliul inculpatei R.A.M., efectuându-se o percheziţie, s-au găsit documentele constitutive ale S.C. A. S.R.L Bucureşti, S.C. G. S.R.L Bucureşti, facturile semnate şi ştampilate în alb, a celor două societăţi furnizoare, exemplarele 2 şi 3.
Cercetările n-au putut stabili care persoană a completat în fals facturile emise pe numele S.C. P.A. S.R.L Iaşi existând date că acestea au fost scrise de către o altă persoană.
Pentru a se putea cere rambursarea T.V.A – ului, inculpaţii I.A.P., R.A.M. şi C.A. trebuia să facă dovada plăţii bunurilor achiziţionate, motiv pentru care s-au hotărât ca tranzacţia financiară să se deruleze prin B.T.R. Bucureşti, iar la sucursala Iaşi a acestei bănci, să se deschidă cont doar pentru încasarea T.V.A.
Inculpatul C.A. s-a deplasat de mai multe ori la Bucureşti, unde inculpatul I.A.P. l-a condus la B.T.R., iar inculpatul a semnat ordine de plată către S.C. A. S.R.L Bucureşti şi S.C. G. S.R.L. Bucureşti, în valoare de 15.790.016.972 lei.
Inculpatul I.A.P. s-a sustras de la urmărirea penală.
Cu toate diligenţele făcute, inculpatul I.A.P. care a fost cercetat penal la I.P.J. Argeş nu a putut fi ascultat de instanţă, astfel încât în conformitate cu art. 38 C. proc. pen., s-a disjuns judecarea cauzei, cu privire la acest inculpat.
Inculpata R.A.M. a susţinut că a depus cererea respectivă la Administraţia Financiară Iaşi, la solicitarea inculpatului C.A., anexând şi documentele cerute de lege, printre, care, şi procesele verbale din care rezultă cu certitudine că mărfurile cumpărate au fost predate în custodie la S.C. T. S.R.L Petroşani şi S.C. D.T.C. S.R.L Bucureşti, dar nu a cunoscut de înţelegerea dintre inculpaţi.
Inculpatul C.A. a susţinut că a înfiinţat societatea P.A. S.R.L, la solicitarea inculpatului I.A.P. şi urma să primească 5.000 dolari S.U.A. ca bonus pentru acest lucru. În calitate de administrator al firmei, semna acte contabile, dispoziţii de plată, dar nu verifica realitatea înscrisurilor, iar actele nu rămâneau niciodată în posesia sa, fiind la dispoziţia inculpatei R.A.M.
Din sesizarea Administraţiei Financiare Iaşi, actele de verificare, cererea de rambursare a T.V.A, dispoziţiile de plată întocmite în fals la B.T.R. Bucureşti, facturile şi actele contabile întocmite în fals, pentru obţinerea T.V.A, declaraţiile martorilor K.R.H., N.M., C.A., H.T., P.E., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor de pe tot parcursul procesului penal formează un material probator complex ce a dovedit săvârşirea cu vinovăţie a faptelor de către cei doi inculpaţi.
În drept, fapta inculpatei R.A.M., care a completat şi depus la data de 4 august 1999 la Administraţia Financiară Iaşi, cererea de rambursare a T.V.A fără drept, constituie infracţiunea de fals intelectual şi uz de fals, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., cu art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
Fapta inculpatului C.A., de a semna în alb dispoziţiile de plată la B.T.R. şi alte acte prin care se atestau operaţiuni financiare nereale şi care aveau ca drept scop obţinerea unui T.V.A necuvenit, constituie infracţiunea de fals intelectual şi tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 20, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (5), cu art. 75 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) şi art. 34 C. pen.
La individualizarea pedepselor şi la stabilirea modului de executare a acestora, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cauzele ce agravează răspunderea penală, precum şi cele care o atenuează.
Lipsa antecedentelor penale ale celor doi inculpaţi caracterizările privind conduita acestora anterior comiterii faptelor, împrejurarea că inculpata R.A.M. are un copil minor în întreţinere, regretul manifestat ulterior săvârşirii faptelor pot fi reţinute ca circumstanţe atenuante şi sunt de natură a conduce la dozarea sub limita minimului special prevăzut de textele incriminatoarea a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor.
Având în vedere că inculpaţii sunt la primul impact cu legea penală, s-a apreciat că pedepsele îşi vor realiza scopul şi fără privare de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării acestora.
S-au fixat termene de încercare conform art. 862 C. pen. şi s-au luat măsuri de supraveghere, conform art. 863 C. pen.
Inculpaţilor li s-a atras atenţia asupra art. 864 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.
S-a constatat că inculpaţii au fost reţinuţi şi arestaţi preventiv, anumite perioade.
În baza dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false.
Conform art. 38 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în ce priveşte pe inculpatul I.A.P.
Apelurile declarate împotriva acestei sentinţe de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpata R.A.M. au fost respinse, ca nefondate, de către Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 331 din 14 noiembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata R.A.M.
În motivarea recursului, inculpata a criticat, în principal, hotărârea, pentru că a condamnat-o, reţinându-i vinovăţia, pentru infracţiuni intenţionate, comise de inculpatul C.A. şi nu de ea, care, în calitate de contabil doar evidenţa contabilă fără a verifica legalitatea şi autenticitatea actelor contabile. În consecinţă, a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. A mai arătat că, cel mult, dacă se consideră de instanţă că a contribuit şi ea la nedescoperirea la timp a faptelor, i s-ar fi putut reţine o neglijenţă în serviciu.
În subsidiar, inculpata a solicitat reducerea pedepsei, greşit individualizate, şi aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din actele şi probatoriile dosarului rezultă indubitabil că inculpata nu s-a limitat, în activitatea sa numai la operaţiuni stricte de evidenţă contabilă, implicându-se personal în comiterea unor operaţiuni fără suport material în realitate, cum sunt actele de verificare, dispoziţiile de plată întocmite în fals şi altele. De exemplu, la 4 august 1999 a completat şi depus personal, la Administraţia Financiară Iaşi, cererea de rambursare a T.V.A, fără drept, fapta ce, şi singură, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnată.
Or, în această situaţie, este evident că, pe de o parte, inculpata nu avea cum să fie achitată, iar, pe de altă parte, cum să i se reţină, infracţiunea de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), deşi a lucrat cu intenţie, încât motivele invocate, în principal, nu sunt fondate. De altfel, în apel, inculpata nici nu le invocase, achiesând, astfel, într-un anume fel, la soluţie.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, invocat, în subsidiar, de inculpată, nu este întemeiat.
Contrar susţinerilor recurentei, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, este bine individualizată, corespunzătoare criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Pentru a se aplica această pedeapsă, instanţa a ţinut seama de vârsta inculpatei, de faptul că nu are antecedente penale, fiind pentru prima dată, în conflict cu legea penală şi de contribuţia personală concretă adusă la comiterea faptelor, inclusiv la influenţa exercitată asupra sa şi a celuilalt inculpat C.A., de către coinculpatul I.A.P., cu privire la care, s-a disjuns cauza.
În raport cu cele arătate, Curtea constată că recursul declarat de inculpata R.A.M. apare ca nefondat şi se impune a fi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 331 din 14 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3730/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3732/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
