CSJ. Decizia nr. 3732/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3732/2003
Dosar nr. 932/2003
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 191 din 1 octombrie 2002, Tribunalul Buzău l-a condamnat pe inculpatul P.C. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt din toamna anului 2000, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 208 – art. 209 lit. a), cu art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 217 alin. (1) şi (3), cu art. 75 lit. a) şi art. 74 – art. 76 C. pen., precum şi la 2 ani închisoare, în baza art. 208 – art. 209 lit. a) şi alin. (3), cu art. 74 – art. 76 C. pen., pentru furtul din primăvara anului 2001.
Tot prin sentinţă se constată că infracţiunile comise de inculpatul P.C. şi pentru care s-au pronunţat pedepsele arătate mai sus, sunt concurente cu infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 208 – art. 209 C. pen., pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 73/2002 a Judecătoriei Buzău la pedepse de 2 ani închisoare sub supraveghere şi potrivit art. 33 – art. 34 lit. b) şi art. 36 C. pen., s-au contopit cele patru pedepse, în pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
S-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare, prevăzută în sentinţa penală nr. 73/2002 a Judecătoriei Buzău, s-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv 19 noiembrie 2001, până la 26 aprilie 2002, executată în baza sentinţei penale nr. 73/2002 a Judecătoriei Buzău.
Tot prin sentinţă au fost condamnaţi şi inculpaţii P.A. şi A.A. la pedepse rezultante de un an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepselor sub supraveghere.
De precizat că potrivit art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor din art. 208 – art. 209 lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., în art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen. şi art. 217 alin. (1) şi (3), cu art. 75 lit. a) C. pen., pentru faptele din toamna anului 2000 şi în art. 208 – art. 209 lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., pentru faptele din primăvara anului 2001, inculpatul fiind condamnat în baza textelor de lege arătate, după schimbarea încadrărilor juridice.
Toţi inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească 1.744.274 lei despăgubiri către partea civilă S.N. Î.F. SA Buzău, apoi inculpaţii P.A. şi P.C. au mai fost obligaţi, în solidar şi la 1.545.128 lei despăgubiri către aceeaşi parte civilă.
Inculpaţii au fost obligaţi la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în toamna anului 2000, într-una din zile, inculpatul A.A. s-a aflat pe câmp cu căruţa şi a observat în zona canalului de irigaţii, aparţinând S.N.I.F. SA Buzău un tub din azbociment, lung de 6 m.
Inculpatul A.A. a mers la locuinţa inculpaţilor P.C. şi P.A., cerându-le să îl ajute la încărcat coceni.
Ajunşi în zona canalului de irigaţii, a cerut lui P.C. şi P.A. să îl ajute să încarce tubul în căruţă.
Toţi au transportat apoi tubul la domiciliul inculpatului A.A., tub pe care l-a folosit la un podeţ.
În continuare se arată că, în primăvara anului 2001, inculpaţii P.C. şi P.A. s-au deplasat în acelaşi loc al canalului de irigaţii de pe raza comunei Stâlpu, de unde au sustras un tub de azbociment pe care l-au folosit la un podeţ, bucăţile de tub fiind identificate cu ocazia percheziţiei domiciliare.
S-a arătat apoi că infracţiunile sunt concurente cu infracţiunile pentru care inculpatul P.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 73 din 15 martie 2002 a Judecătoriei Buzău.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 65 din 5 februarie 2003 a respins apelul declarat de inculpatul P.C., cu motivarea că la dozarea pedepsei au fost respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere pe lângă pericolul social al faptelor şi datele ce ţin de persoana inculpatului.
Declarând recurs, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că, instanţele întemeindu-se pe probele administrate au stabilit corect situaţia de fapt, vinovăţia inculpatului şi au dat o încadrare juridică legală faptelor săvârşite de acesta.
Referitor la pedepsele stabilite cu reţinerea de circumstanţe atenuante, se constată că acestea au fost corect reindividualizate, în raport atât cu pericolul social deosebit al infracţiunilor săvârşite, astfel cum rezultă din conţinutul lor concret şi din împrejurările în care au fost comise, cât şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, însă a mai suferit o condamnare de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, tot pentru furt calificat.
În consecinţă, întrucât motivul de recurs invocat nu este fondat, iar alte cauze de casare, ce ar putea fi ridicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 65 din 15 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3731/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3733/2003. Penal. Art.205 c.pen. Recurs în... → |
|---|
