CSJ. Decizia nr. 3744/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3744/2003
Dosar nr. 972/2003
Şedinţa publică din 12 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Inculpaţii minori N.D.D. şi P.M.C. au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm., art. 83 C. pen., reţinându-se în fapt că, în cursul lunii mai 2001, au întreţinut fiecare în parte, câte un act sexual oral cu partea vătămată C.O. în vârstă de 13 ani.
Prin sentinţa penală nr. 89 din 25 martie 2002 a Judecătoriei Zărneşti, cei doi inculpaţi au fost condamnaţi la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., iar prin Decizia penală nr. 460/2002 a Tribunalului Braşov s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., reţinându-se cauza spre rejudecare, la Tribunalul Braşov.
Prin sentinţa penală nr. 362/2002 a Tribunalului Braşov, inculpaţii N.D.D. şi P.M.C. au fost condamnaţi, în baza art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 109, art. 74 şi art. 76 C. pen., la câte o pedeapsă de câte un an şi 9 luni închisoare, urmând să execute, în final, câte o pedeapsă de 3 ani şi 3 luni închisoare ca urmare a aplicării faţă de aceştia a prevederilor art. 83 C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Împotriva hotărârii instanţei de fond, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov a declarat apel, criticând-o sub aspectul necomputării perioadei reţinerii, precum şi sub aspectul pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală recurată, Curtea de Apel Braşov a admis apelul Ministerului Public doar sub aspectul deducerii reţinerii, menţinând pedepsele aplicate celor doi inculpaţi de către instanţa de fond.
Decizia pronunţată de instanţa de apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, invocând netemeinicia acesteia (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.), constând în greşita reţinere, în favoarea inculpaţilor N.D. şi P.M., de circumstanţe atenuante.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că infracţiunea pentru care au fost cercetaţi şi condamnaţi inculpaţii face parte din categoria celor mai grave infracţiuni care, indiferent de modalitatea concretă în care se comit, trebuie aspru sancţionate. Că, de altfel, legiuitorul a subliniat gradul foarte ridicat de pericol prezentat de această categorie de infracţiuni, prin limitele de pedeapsă aplicabile.
S-a susţinut că pedeapsa aplicată este neîndestulătoare deoarece, infracţiunea săvârşită de către fiecare inculpat prezintă un pericol social deosebit având în vedere că partea vătămată, la rândul său, este un minor, în vârstă de 13 ani, lipsit de capacitate de exerciţiu şi de discernământ.
Practicarea actelor sexuale de către persoane aflate la o vârstă atât de fragedă are în mod indubitabil o serie de consecinţe negative în ceea ce priveşte dezvoltarea fizică şi psihică, putând duce chiar la infracţiuni de ordin biologic şi educaţional.
Actul sexual întreţinut de fiecare inculpat cu partea vătămată C.O., reprezintă o infracţiune care stârneşte oprobiul public prin trivialitate, obscenitate, agresivitate sexuală şi perversitate şi care, datorită circumstanţelor reale şi personale în care a fost comisă, necesită aplicarea unei pedepse corespunzătoare, astfel încât, aceasta să reprezinte o măsură de constrângere şi, totodată, un mijloc de reeducare, asigurând şi prevenirea săvârşirii unor astfel de fapte.
În favoarea înlăturării circumstanţelor atenuante a fost adus şi argumentul condamnării anterioare a inculpaţilor la câte o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., precum şi datele rezultate din anchetele sociale care arată că inculpaţii nu mai frecventează cursurile şcolare, au absolvit clasele cu note la limită inferioară, fumează, provin din familii dezorganizate şi fac parte dintre tinerii cu probleme comportamentale.
S-a conchis, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi a sentinţei tribunalului şi în cadrul rejudecării, înlăturarea circumstanţelor atenuante.
Recursul este nefondat.
Este neîndoielnic faptul că infracţiunea comisă de inculpaţi este gravă, impunând o combatere pe măsură, astfel încât, comiterea ei să fie descurajată. Aceasta însă, nu trebuie să ducă la o exagerare, cu consecinţa nesocotirii principiilor stabilite de lege în materie individualizării pedepsei oricărui inculpat. Şi mai ales a inculpatului minor cu personalitatea încă neformată, în întregime, nestructurată îndeajuns, ceea ce îl opreşte, mai ales când nu beneficiază de un mediu familial corespunzător ca în speţă, să realizeze periculozitatea, pericolul social al unor fapte.
Or, stabilind pedepsele aplicate celor doi inculpaţi, în speţă, instanţa de fond şi apoi, cea de apel a avut în vedere tocmai acest lucru, precum şi faptul că, urmare a acestei fapte, inculpaţii vor mai avea de executat şi pedepsele anterioare de câte un an şi 6 luni închisoare, la care fuseseră condamnaţi, cu suspendare, prin sentinţa penală nr. 31/2001 a Judecătoriei Zărneşti.
Ca urmare a condamnării pentru actele sexuale orale avute cu partea vătămată, minor, în vârstă de 13 ani, inculpaţii şi ei minori, unul în vârstă de 15 ani şi 8 luni (N.D.D.), iar altul în vârstă de 15 ani şi 2 luni (P.M.C.), la data comiterii faptelor, au de executat câte o pedeapsă de câte 3 ani şi 3 luni închisoare (un an şi 9 luni închisoare, pentru fapta comisă plus un an şi 6 luni închisoare, ca urmare a revocării suspendării), pedeapsă suficient de fermă, de natură a le asigura reeducare.
În aceste condiţii, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi să-l respingă ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând astfel hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului pentru apărarea din oficiu;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 8/Ap din 15 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpaţii N.D.D. şi P.M.C.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3735/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3745/2003. Penal → |
|---|
