CSJ. Decizia nr. 3771/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3771/2003
Dosar nr. 589/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 829 din 8 martie 2002, Judecătoria Bacău a condamnat pe inculpaţii:
L.V. la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Conform art. 61 C. pen., a dispus revocarea liberării condiţionate privind restul de 763 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3460 din 30 septembrie 1996 a Judecătoriei Bacău şi contopirea acestui rest cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză urmând ca, în final, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 4 ani închisoare.
H.C.C. la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (faptă din 13 iulie 2000);
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Conform art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate privind restul de pedeapsă de 362 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3369 din 23 septembrie 1997 a Judecătoriei Bacău şi contopirea acestuia cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, astfel că, în final, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul H.C.C. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 4 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a celor doi inculpaţi, iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele pe care aceştia urmează să le execute s-a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive după cum urmează:
- de la 10 august 2000 la zi, pentru inculpatul L.V. şi
- de la 19 decembrie 2000 la zi, pentru inculpatul H.C.C.
S-a luat act că părţile vătămate S.C. C.T.T. SRL Bacău şi A.V. nu s-au constituit părţi civile.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul H.C.C. a fost obligat să plătească părţii civile S.C. S.C. SRL Bacău suma de 965.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând diferenţa din prejudiciul nerecuperat.
Au fost respinse pretenţiile formulate de partea civilă S.C. S.C. SRL Bacău pentru suma de 18.000.000 lei, ca nefondate.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., inculpaţii L.V. şi H.C.C. au fost obligaţi să plătească, în solidar părţilor civile SC M.M. S.N.C. Bacău suma de 3.736.000 lei, iar părţii civile S.C. C.C. SRL Bacău suma de 9.794.250 lei, pentru ambele cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul H.C.C. a sumei de 7.000.000 lei.
În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariile de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a acestora la urmărirea penală şi instanţa de judecată, sume ce urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În perioada mai - septembrie 2000, inculpaţii, fie singuri, fie împreună, pe timp de noapte şi prin efracţie au sustras diferite bunuri din societăţi comerciale amplasate pe raza municipiului Bacău, după cum urmează:
1. În noaptea de 20 mai 2000, inculpatul L.V. s-a deplasat pe terasa aparţinând SC C.T.T. SRL Bacău, din parcul Gherăieşti, unde, din magazie, a sustras două lăzi frigorifice.
Inculpatul a pătruns în magazie, prin forţarea lacătului ce asigura uşa de acces cu ajutorul unei răngi. Lăzile frigorifice le-a cărat pe rând, prin târâre, până la şosea, unde cu ajutorul unui taximetrist (rămas neidentificat) le-a dus la locuinţa sa din comuna Hemeiuşi, judeţul Bacău.
Ulterior, prin intermediul numitului OG, care nu a cunoscut provenienţa bunurilor, inculpatul a vândut cele două lăzi frigorifice numiţilor C.G. şi S.A. pentru sumele de câte 1.600.000 lei şi respectiv1.500.000 lei.
Prejudiciul cauzat părţii civile SC C.T.T. SRL Bacău a fost evaluat la suma de 11.000.000 lei şi a fost recuperat prin restituirea celor două lăzi frigorifice.
2. În noaptea de 13 iulie 2000, cei doi inculpaţi, pe baza unei înţelegeri prealabile, s-au deplasat la magazinul aparţinând SC M.M. S.N.C. Bacău cu intenţia de a sustrage produse din interior.
În timp ce inculpatul H.C.C. asigura paza, inculpatul L.V. a spart un ochi de geam al vitrinei şi a rupt cu mâna gratiile din punctele de sudură. După aceasta inculpaţii au schimbat rolurile, în sensul că inculpatul L.V. a rămas să asigure paza, iar inculpatul H.C.C. a pătruns în magazin prin spărtura formată, de unde a sustras mai multe bunuri cum ar fi: ţigări, cafea, băuturi alcoolice, conserve, pe care le-a încărcat în trei saci ce-i avea asupra sa şi pe care le-a dat, pe rând, pe geam inculpatului L.V.
Bunurile au fost transportate de cei doi inculpaţi la locuinţa inculpatului L.V.
Prejudiciul cauzat SC M.M. S.N.C. Bacău a fost de 3.736.000 lei şi nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se parte civilă.
O parte din bunuri au fost vândute numitului A.G. pentru suma de 1.200.000 lei fără ca acesta să aibă cunoştinţă de provenienţa lor (este vorba de ţigări).
3. În noaptea de 9 august 2000, în jurul orelor 2,30, inculpaţii au pătruns, prin efracţie, în incinta magazinului aparţinând SC C.C. SRL Bacău, de unde inculpatul H.C. pe măsură ce sustrăgea bunuri le dădea inculpatului L.V. care le transporta într-o scară de bloc din apropiere.
Inculpaţii au încercat să transporte bunurile sustrase cu ajutorul unui taxi în comuna Hemeiuşi, însă au fost refuzaţi de şofer, care bănuia că acestea proveneau din furt, motiv pentru care acesta a încunoştiinţat organele de poliţie.
În cele din urmă, inculpaţii au transportat bunurile la locuinţa inculpatului L.V. cu un alt taxi, condus de numitul P.R.I.
Prejudiciul cauzat părţii civile este de 18.259.550 lei şi a fost recuperat parţial prin restituire, aceasta constituindu-se parte civilă pentru diferenţa de 9.794.250 lei.
4. În noaptea de 28 septembrie 2000, inculpatul H.C.C., singur, prin forţarea uşii cu un levier, a pătruns în incinta magazinului aparţinând SC S.C. SRL Bacău de unde a sustras un dozator de suc F. şi cca. 3 cartuşe de ţigări.
Ulterior, inculpatul a vândut dozatorul sustras lui A.V. pentru suma de 7.000.000 lei, fără a preciza acestuia provenienţa bunurilor.
Prejudiciul cauzat părţii civile a fost evaluat la suma de 18.965.000 lei din care 18.000.000 lei reprezintă contravaloarea dozatorului, iar diferenţa ţigările.
Dozatorul a fost restituit părţii civile, iar pentru restul prejudiciului de 965.000 lei aceasta s-a constituit parte civilă în contra inculpatului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii L.V. şi H.C.C.
La termenul fixat pentru judecarea apelurilor cei doi inculpaţi au declarat că îşi retrag apelurile declarate, cerere de care instanţa de apel, respectiv Tribunalul Bacău a luat act, prin Decizia penală nr. 528 din 25 aprilie 2002.
Împotriva hotărârii pronunţată de Judecătoria Bacău, sentinţa penală nr. 829 din 8 martie 2002, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 409 şi al art. 410 alin. (1), partea I pct. 1, 7 şi pct. 71 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, criticând-o cu privire la:
- omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra unor fapte reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, prin actul de sesizare;
- greşita reţinere în sarcina inculpatului L.V., în legătură cu ultimele două fapte comise, a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în loc de 37 lit. a) C. pen.;
- pedeapsa rezultantă aplicată inculpaţilor a fost stabilită cu încălcarea dispoziţiilor art. 34 şi art. 61 C. pen.
a) În motivarea primei critici, omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, s-a arătat următoarele:
La data de 10 aprilie 2001, prin încheiere, instanţa (Judecătoria Bacău) a dispus conexarea dosarului penal nr. 780/2001, corespunzător rechizitoriului nr. 5321/P/2000 din 15 ianuarie 2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, la dosarul penal nr. 10859/2000, corespunzător rechizitoriului nr. 3416/P/2000 din 4 septembrie 2000 al aceluiaşi parchet, astfel că instanţa a fost sesizată cu faptele reţinute prin cele două rechizitorii, şi care priveau aceleaşi persoane, respectiv inculpaţii din cauza de faţă.
Conform dispozitivului rechizitoriului nr. 5321/P/2000 inculpatul H.C.C. a fost trimis în judecată pentru faptele săvârşite în nopţile de 13 iulie, 17 iulie, 4 august, 9 august şi 28 septembrie, iar inculpatul L.V. pentru faptele comise în nopţile de 20 mai, 13 iulie, 17 iulie şi 4 august 2000, iar conform rechizitoriului nr. 5321/2000 inculpatul L.V. a mai fost trimis în judecată şi pentru fapta din 9 august 2000, astfel cum rezultă din rechizitoriul nr. 3416/2000.
Cum prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Bacău, inculpatul L.V. a fost condamnat numai pentru faptele săvârşite la 20 mai, 13 iulie şi 9 august 2000, iar inculpatul H.C.C. doar pentru cele săvârşite la 13 iulie, 9 august şi 28 septembrie, rezultă că aceasta nu s-a pronunţat pentru faptele pe care aceştia le-au săvârşit împreună în nopţile de 17 iulie şi 4 august, prin care SC C.C. SRL a fost prejudiciată cu suma de 20.231.700 lei, respectiv cu 17.772.300 lei, deşi a fost legal sesizată în modalitatea arătată.
2. În legătură cu cea de a doua critică s-a arătat că din fişa de cazier judiciar privind pe inculpatul L.V. rezultă că acesta, prin sentinţa penală nr. 3460 din 30 septembrie 1996 a Judecătoriei Bacău, a fost condamnat la 4 ani şi 4 luni închisoare şi arestat în perioada 7 martie 1996 – 8 iulie 1998, când a fost liberat condiţionat, pedeapsa urmând a fi considerată executată la 7 iulie 2000, dacă până la această dată nu ar mai fi comis o nouă infracţiune.
Deşi instanţa a reţinut corect că acest inculpat a săvârşit prima faptă la 20 mai 2000, în timpul liberării condiţionate, iar următoarele două la 13 iulie şi 9 august 2000, în mod greşit pentru ultimele două a reţinut dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), deoarece pedeapsa anterioară nu putea fi considerată executată câtă vreme nu se împlinise termenul liberării condiţionate.
3. Referitor la cea de a treia critică, s-a arătat că la stabilirea pedepsei de executat de către inculpaţi modul de a proceda al instanţei este greşit.
Astfel, după condamnarea inculpaţilor pentru faptele comise, trebuia să se facă aplicarea dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, după care să se dispună revocarea beneficiului liberării condiţionată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat, în final, pedeapsa rezultantă ca urmare a aplicării concursului de infracţiuni să fie contopită cu restul de pedeapsă pentru care s-a dispus revocarea liberării condiţionată [(art. 61 alin. (1) C. pen.)].
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 264 alin. (1) C. proc. pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare al instanţei, iar conform art. 317 din acelaşi cod, judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei.
Verificând actele şi lucrările de la dosar prin prisma textelor de lege enunţate, se constată că prima instanţă, prin încheierea din 10 aprilie 2001, a dispus conexarea dosarului penal nr. 780/2001 în care s-a întocmit rechizitoriul cu nr. 5321/P/2000 din 15 ianuarie 2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău la dosarul penal nr. 10859/2000 în care s-a întocmit rechizitoriul nr. 3416/P/2000 din 4 septembrie 2001 a aceluiaşi parchet.
Procedând în acest mod, prima instanţă era sesizată cu toate faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prin cele două rechizitorii.
Astfel, prin rechizitoriul cu nr. 5321/P/2000, inculpatul H.C.C. a fost trimis în judecată pentru faptele săvârşite în nopţile de 13 iulie, 17 iulie, 4 august, 9 august şi 28 septembrie 2000, iar inculpatul L.V., pentru faptele comise în nopţile de 20 mai, 13 iulie, 17 iulie şi 4 august 2000, iar prin rechizitoriul nr. 3416/P/2000, inculpatul L.V. a mai fost trimis în judecată şi pentru fapta comisă la data de 9 august 2000.
Prin urmare, instanţa de judecată avea obligaţia să se pronunţe cu privire la vinovăţia ori nevinovăţia inculpaţilor referitor la toate aceste fapte.
Condamnând pe inculpatul L.V. numai pentru faptele săvârşite la 20 mai, 13 iulie şi 9 august 2000, iar pe inculpatul H.C.C. doar pentru faptele comise la datele de 13 iulie, 9 august şi 28 septembrie 2000 şi omiţând a se pronunţa cu privire la faptele săvârşite de cei doi inculpaţi, împreună, în nopţile de 17 iulie şi 4 august 2000, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală.
Întrucât eroarea săvârşită de instanţa de fond nu poate fi înlăturată în nici un fel, singura soluţie care se impune este casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare, în vederea pronunţării şi cu privire la vinovăţia celor doi inculpaţi pentru faptele comise în nopţile de 17 iulie şi 4 august 2000.
Întemeiate se constată a fi şi celelalte două motive de casare invocate în recursul în anulare, însă având în vedere faptul că dosarul urmează a fi trimis primei instanţe pentru rejudecare, aceasta urmează a avea în vedere şi aceste critici şi a proceda în consecinţă.
Pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 829 din 8 martie 2002 a Judecătoriei Bacău este fondat, a fi admis, a casa hotărârea în discuţie şi a trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, astfel cum se va stabili prin dispozitivul prezentei decizii.
Întrucât inculpatul H.C.C. se afla în stare de deţinere, urmează a se menţine starea de arest a acestuia şi având în vedere modificările aduse codului de procedură penală, se va prelungi această măsură pe o durată de 30 zile.
În cauză, neexistând culpa procesuală, cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat, iar onorariile de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a celor doi inculpaţi urmează a fi plătite din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 829 din 8 martie 2002 a Judecătoriei Bacău, privind pe inculpaţii L.V. şi H.C.C.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Bacău.
Menţine starea de arest a inculpatului H.C.C., pe care o prelungeşte pe o durată de 30 zile, respectiv de la 16 septembrie 2003, la 14 octombrie 2003, inclusiv.
Onorariile în sumă de câte 300.000 lei cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru cei doi inculpaţi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3770/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3773/2003. Penal → |
|---|
