CSJ. Decizia nr. 3770/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3770/2003
Dosar nr. 647/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 669 din 22 iulie 2002, a condamnat pe inculpaţii:
- I.J. la două pedepse a câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat (2 fapte), prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen.;
- B.L. la două pedepse a câte 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat (2 fapte), prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen. şi C.C. la două pedepse a câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (2 fapte), prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen.
Condamnările s-au dispus prin schimbarea încadrării juridice a faptelor, în baza art. 334 C. proc. pen., pentru fiecare inculpat din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele aplicate, fiecare urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care, în temeiul art. 81 şi art. 82, cu respectarea art. 83 C. pen., a suspendat condiţionat executarea ei pe un termen de încercare de 4 ani şi a dispus punerea deîndată în libertate a inculpaţilor.
Instanţa a constatat că fiecare inculpat a fost arestat în perioada 24 mai – 22 iulie 2002, că nu s-au constituit părţi civile în cauză, fiecare inculpat fiind obligat la câte 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că în seara de 23 mai 2002, inculpaţii au oprit pe F.D. şi F.A., ce se întorceau de la un spectacol vizionat la Romexpo şi care erau însoţiţi de alte două persoane. Inculpatul I.J. le-a solicitat să-i arate o staţie service şi în timp ce s-a îndepărtat câţiva metri pentru a i se arăta locul, ceilalţi doi inculpaţi au sustras fără a folosi acte de violenţă de la părţile vătămate, un telefon mobil şi suma de 700.000 lei.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, prin care a considerat-o netemeinică şi nelegală în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice a faptelor, precum şi pentru greşita individualizare a pedepselor, faţă de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor.
Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 677 din 29 octombrie 2002, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat parţial sentinţa şi: în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.J. la două pedepse de câte un an închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar conform art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpaţii B.L. şi C.C. la două pedepse de câte un an închisoare fiecare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. d) C. pen., instanţa a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 60.000 lei.
Examinând cauza în temeiul motivelor invocate prin apelul declarat, instanţa de control judiciar a constatat că, în noaptea de 23 mai 2002, părţile vătămate, care erau împreună cu martorii A.B.G. şi T.C.G. au fost acostaţi pe str. Turda, în dreptul parcului Sf. Maria, de către cei trei inculpaţi, care le-au cerut 10.000 lei. Partea vătămată F.A. a scos din buzunar această sumă, însă ceilalţi i-au cerut şi restul de bani, proferând mai multe ameninţări. Inculpatul I.J. a introdus mâna în buzunarul părţii vătămate, de unde a luat suma de 60.000 lei, iar inculpatul B.L., prin ameninţare, i-a luat părţii vătămate F.D., telefonul mobil din mână.
Aceste fapte, a reţinut curtea, sunt dovedite cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor, precum şi cu recunoaşterea parţială a lor de către cei trei inculpaţi, fiind lipsită de relevanţă revenirea părţilor vătămate, în faza cercetării judecătoreşti, asupra declaraţiilor date iniţial şi prin care „au relatat în contradictoriu că nu s-ar fi exercitat violenţe asupra lor”.
În termen legal, Decizia a fost atacată cu recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de către inculpaţi.
Parchetul consideră netemeinică hotărârea, pe de o parte, în raport cu încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţii B.L. şi C.C., care au săvârşit faptele sub forma autoratului şi nu a complicităţii, cum greşit s-a reţinut, iar, pe de altă parte sub aspectul pedepselor aplicate, care sunt deosebit de blânde, prin reţinerea nejustificată în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.
La rândul lor, inculpaţii apreciază Decizia ca netemeinică, deoarece banii şi telefonul mobil au fost sustraşi fără violenţă sau ameninţare, astfel că se impune menţinerea sentinţei primei instanţe, ca fiind temeinică şi legală.
Examinând recursurile declarate, în raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul parchetului fondat, urmând a fi admis, iar recursurile inculpaţilor nefondate, urmând a fi respinse.
1. În ceea ce priveşte recursul declarat de parchet, acesta se dovedeşte fondat, întrucât din coroborarea tuturor mijloacelor de probă dispuse şi administrate atât şi faza de cercetare penală, cât şi în cea a cercetării judecătoreşti, rezultă că cei trei inculpaţi au ameninţat cu bătaia părţile vătămate, după care i-au controlat în buzunare şi le-au luat banii şi telefonul mobil.
Corespunde, de asemenea, probatoriului şi faptul că în faţa instanţei atât părţile, cât şi martorii au revenit, fără nici o justificare asupra declaraţiilor constante date în faza de urmărire penală prin care au relatat că la sustragerea banilor şi a telefonului s-au folosit ameninţarea cu bătaia şi violenţa (smulgerea din mână a telefonului).
Având în vedere că aceste ultime declaraţii nu se bazează pe argumente temeinice şi convingătoare, Curtea le va înlătura, apreciind că plângerile părţilor vătămate formulate imediat după săvârşirea faptelor, coroborate cu declaraţiile martorilor A.B.G. şi T.C.G., luate cu acelaşi prilej dovedesc că toţi inculpaţii au săvârşit sub forma autoratului infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în care sens va schimba încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii B.L. şi C.C.
- Fondată se dovedeşte şi critica referitoare la cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, care, în raport cu modalitatea şi împrejurările săvârşirii faptelor, cât şi cu atitudinea oscilantă şi nesinceră a acestora, vor fi majorate pentru toţi de la un an închisoare, la 2 ani şi 6 luni, sancţiuni corespunzătoare atât gradului de pericol social concret al faptelor, cât şi al inculpaţilor.
2. În ceea ce priveşte recursurile declarate de inculpaţi, cu luarea în considerare a datelor ce au condus la admiterea recursului parchetului, vor fi respinse, ca nefondate.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi va dispune conform dispozitivului, iar în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaţilor I.J., B.L. şi C.C., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 677 din 29 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii I.J., B.L. şi C.C.
Casează Decizia atacată numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţii B.L. şi C.C., precum şi cu privire la pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor.
Înlătură aplicarea art. 33 şi a art. 34 C. pen. şi descontopeşte pedepsele rezultante de câte un an închisoare, aplicate inculpaţilor B.L. şi C.C. în pedepsele componente, după cum urmează:
Pentru inculpatul B.L.:
- un an închisoare, aplicată pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2), lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 din acelaşi cod;
- un an închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1), lit. a) şi alin. (2) şi a art. 76 din acelaşi cod.
Pentru inculpatul C.C.:
- două pedepse de câte un an închisoare, aplicate pentru complicitate la comiterea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţii B.L. şi C.C. din complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2), lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. (o faptă, inculpatul B.L. şi două fapte inculpatul C.C.), în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. (o faptă, inculpatul B.L. şi două fapte inculpatul C.C.) şi cu menţinerea dispoziţiilor art. 74 şi a art. 76 C. pen., condamnă pe inculpaţi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 şi a art. 34 C. pen., să execute fiecare câte 2 ani şi 6 luni închisoare.
Modifică pedepsele aplicate inculpatului I.J., în sensul că le majorează de la câte un an închisoare (două fapte), la câte 2 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 şi a art. 34 C. pen., să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.J., B.L. şi C.C. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a fiecărui inculpat de la 24 mai 2002, la 22 iulie 2002.
Obligă pe recurenţii inculpaţi B.L. şi C.C. la plata sumei de câte 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, fiecare, din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat I.J. la plata, cu acelaşi titlu, a sumei de 1.000.000 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 377/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3771/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
