CSJ. Decizia nr. 3769/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3769/2003
Dosar nr. 574/2003
Şedinţa publică din 16 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 327 din 14 noiembrie 2002, Tribunalul Ialomiţa a condamnat, printre alţii, pe inculpatul V.F. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 C. pen., la 10 luni închisoare, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de ar.208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 515 din 3 decembrie 1999 a Judecătoriei Feteşti, rămasă definitivă, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu coinculpatul M.C., la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 2.788.973 lei părţii civile S.N.T.C. R. SA, Direcţia de Telecomunicaţii Ialomiţa, s-a luat act că prejudiciul adus părţii civile SC V. SA Feteşti a fost acoperit.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 23 noiembrie 2001, îmbarcaţi într-o căruţă, inculpatul şi un vecin, coinculpat în cauză, s-au deplasat spre o fermă pomicolă amplasată în zona de vest a municipiului Feteşti, loc de unde se înţeleseseră să sustragă stâlpii din lemn care serveau reţeaua telefonică a Staţiei de Cercetări Pomicole Băneasa, Punctul Feteşti.
Odată ajunşi, cei doi, folosind un joagăr, au tăiat 7 stâlpi, au rupt firele telefonice, au spart izolatorii ceramici şi au transportat materialul lemnos furat, la domiciliul lui V.F.
În noaptea de 27 noiembrie 2001, îmbarcaţi în aceeaşi căruţă, cei doi s-au dus pe o solă de teren aparţinând fermei zootehnice a SC V. SA Feteşti, de aici ei luând lucerna adăpostită într-o magazie, cantitatea furată transportând-o tot la domiciliul inculpatului V.F.
Percheziţia ce a avut loc la domiciliul indicat a găsit stâlpii şi lucerna.
Împotriva sentinţei, inculpatul V.F. a declarat apel, motivul invocat fiind nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen., în cauză, pedeapsa de 6 luni închisoare fiind graţiată prin efectul Legii nr. 543/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 19 din 20 ianuarie 2003, a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat în parte hotărârea, a înlăturat aplicarea art. 83 C. pen., a constatat că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 515/1999 a Judecătoriei Feteşti este graţiată în întregime şi condiţionat, inculpatul urmând să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată, în cadrul acestui motiv modalitatea de executare a pedepsei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea şi aplicarea acesteia, se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând ca cauză aceste dispoziţii legale, se reţine că stabilind pedeapsa de executat, la 2 ani şi 6 luni închisoare, instanţele au considerat pericolul social grav al faptelor, ele aducând atingere patrimoniului persoanelor juridice, persoana inculpatului, acesta având antecedente penale, în cauză însă reţinându-i-se circumstanţe atenuante, cu implicaţii asupra mărimii pedepsei.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate răspunde şi scopului ei, respectiv prevenţia specială şi generală.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva deciziei penale nr. 19 A din 20 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3768/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 377/2003. Penal → |
|---|
