CSJ. Decizia nr. 3804/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3804/2003
Dosar nr. 1063/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1166 din 29 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului S.M. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus arestul preventiv de la 15 august 2002, la zi.
În temeiul art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă a interzicerii de a se afla în municipiul Bucureşti, pe o durată de 3 ani.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, în faza cercetării judecătoreşti, s-au avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 15 august 2002, în jurul orei 8,45, partea vătămată A.M.M., în timp ce se afla în intersecţia B-dul Gloriei cu str. Izbiceni, în drum către serviciu a fost depăşită din spate de un individ necunoscut, care s-a oprit în dreptul său şi, întorcându-se către ea, i-a smuls un lănţişor de aur de la gât, care avea un pandativ, în valoare de 3.000.000 lei.
După smulgerea lănţişorului care s-a rupt, agresorul a fugit, iar partea vătămată a început să ţipe şi a pornit în urmărirea acestuia. În momentul în care partea vătămată a început să ţipe, a observat la circa 30 m o altă persoană, care a fugit după agresor, victima crezând iniţial că, aceasta a fugit pentru a-l urmări pe cel care-i smulsese lanţul.
La strigătele de ajutor ale părţii vătămate, a intervenit un echipaj de poliţie, aflat în zonă, care a procedat la reţinerea agresorului şi a celeilalte persoane.
S-a efectuat percheziţia corporală asupra celor doi indivizi, în prezenţa martorilor J.A. şi I.E., ocazie cu care inculpatul S.M. a lăsat să-i cadă din mână lănţişorul din aur, smuls de la gâtul părţii vătămate.
Partea vătămată A.M.M. l-a indicat pe inculpatul S.M., ca fiind persoana care a agresat-o şi i-a smuls lanţul din aur cu medalion de la gât.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul S.M., solicitând admiterea lui şi reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 54/ A din 6 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A fost dedusă prevenţia inculpatului de la data de 15 august 2002, la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate, ţinând seama de circumstanţele sale personale, ce îi sunt favorabile, în sensul că a recunoscut şi regretat fapta comisă, iar partea vătămată şi-a recuperat prejudiciul.
Examinând recursul declarat de inculpat în raport de motivul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., se constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţele au ţinut seama de toate criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, acesta fiind recidivist, dovedind astfel perseverenţa infracţională.
De altfel, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, este situată la limita minimă, prevăzută de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, se apreciază că nu există motive pentru ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie redusă şi în consecinţă, recursul declarat de acesta urmează să fie respins, ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul S.M. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 15 august 2002, la 17 septembrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 54/ A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 15 august 2002, la 17 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3803/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3805/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
