CSJ. Decizia nr. 3846/2003. Penal. Art211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3846/2003
Dosar nr. 513/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 93 din 25 iulie 2002, Tribunalul Călăraşi a dispus internarea inculpatului minor C.V.L. într-un centru de reeducare, până la împlinirea vârstei de 18 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 104 şi art. 106 C. pen., pentru săvârşirea a trei infracţiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 33 – art. 34 C. pen.
Inculpatului minor i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 108 alin. (2) C. pen., privind revocarea măsurii educative dispuse.
Instanţa de judecată a dispus punerea în libertate a inculpatului minor de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 66/288/P din 8 iunie 2002, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, dacă nu este arestat în altă cauză, şi punerea, de îndată, în executare a măsurii educative dispuse.
S-a constatat că inculpatul minor a fost arestat la data de 8 iunie 2002, la zi.
S-a luat act că părţile vătămate D.F., I.C. şi M.C. nu s-au constituit părţi civile, prejudiciile ce le-au fost cauzate fiind acoperite.
Inculpatul minor a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2 milioane lei, din care cuantumul onorariului din oficiu reprezintă 750.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În zilele de 5, 6 şi 7 iunie 2002, în baza unor rezoluţii infracţionale distincte, acţionând în locuri publice, inculpatul a deposedat prin violenţă părţile vătămate de genţile pe care le aveau asupra lor.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza plângerilor şi declaraţiilor părţilor vătămate, proceselor verbale de conducere în teren şi recunoaştere din grup, declaraţiilor martorilor F.M., D.D., M.G., V.E., M.G., S.V., M.T. şi S.A., dovezilor de predare a bunurilor sustrase, raportului de constatare medico-legală, declaraţiilor inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a criticat netemeinicia sentinţei penale pentru aplicarea greşită a măsurii educative, solicitând aplicarea unor pedepse cu închisoarea şi pentru nelegalitate, invocând omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen.
Inculpatul C.V.L. a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la greşita modalitate de executare a pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat parţial sentinţa penală şi, pe fond, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 160.000 lei.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, dispunându-se obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat că apelul Parchetului este fondat cu privire la omisiunea aplicării măsurii de siguranţă a confiscării prevăzută de art. 118 lit. d) C. pen., întrucât suma de 160.000 lei dobândită de inculpat prin sustragerea genţii părţii vătămate I.C. nu a fost restituită acesteia deoarece nu s-a constituit parte civilă.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că aceasta corespunde vârstei inculpatului şi atitudinii sale procesuale sincere, neimpunându-se modificarea măsurii educative dispuse.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti atacate şi aplicarea unor pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile săvârşite de inculpat.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Potrivit art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii se ţine seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Curtea consideră că faţă de pericolul social al infracţiunilor săvârşire, de modalitatea concretă în care au fost comise şi de persoana inculpatului, în cauză se impune aplicarea unor pedepse.
Astfel, inculpatul a săvârşit trei infracţiuni de tâlhărie în trei zile consecutive, acţionând în locuri publice, aglomerate, prin deposedarea prin smulgerea genţilor din mâinile părţilor vătămate.
Inculpatul a dobândit în acest mod suma de 2.100.000 lei.
Ancheta socială efectuată în cauză atestă că inculpatul este neşcolarizat, nu realizează venituri, iar familia sa nu este în măsură să îi asigure îngrijirea şi educaţia necesare.
Atitudinea procesuală sinceră reţinută de instanţele de judecată ca un element de apreciere favorabil inculpatului este, în realitate, formală, atâta timp cât acesta a fost urmărit şi prins de martori oculari pe data de 7 iunie 2002 şi recunoscut din grup de către victimele sale, împrejurări în care nu putea nega evidenţa săvârşirii faptelor.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi să caseze Decizia penală nr. 776 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi sentinţa penală nr. 93 din 25 iulie 2002 a Tribunalului Călăraşi numai cu privire la aplicarea măsurii educative a internării într-un institut de reeducare.
Dispoziţiile articolelor 104 şi art. 106 C. pen., referitoare la această măsură educativă şi la durata ei vor fi înlăturate. Curtea urmând să dispună condamnarea inculpatului C.V.L. la trei pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În baza dispoziţiilor privind concursul de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare.
Dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie se vor aplica după împlinirea de către inculpat a vârstei de 18 ani.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Durata reţinerii şi arestării preventive se va deduce începând cu 7 iunie 2002, la zi, din pedeapsa aplicată.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 776 din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul C.V.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 93 din 25 iulie 2002 a Tribunalului Călăraşi numai cu privire la aplicarea măsurii educative a internării într-un institut de reeducare.
Înlătură aplicarea art. 104 şi art. 106 C. pen.
În baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) C. pen. şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), condamnă pe inculpatul C.V. la trei pedepse de câte 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 3 ani şi 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), după împlinirea vârstei de 18 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 iunie 2002, la zi.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3843/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3847/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
