CSJ. Decizia nr. 3927/2003. Penal. Art.211 alin.2 c..pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3927/2003
Dosar nr.2382/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1232 din 19 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului de la 22 mai 2002, la 19 decembrie 2002 şi în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
A luat act că partea vătămată C.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele: la data de 22 mai 2002, inculpatul în timp ce se afla pe Şos. Olteniţei a smuls din mâna părţii vătămate C.A. suma de 2 milioane lei şi buletinul de identitate, după care a părăsit în fugă locul săvârşirii faptei.
Activitatea infracţională a inculpatului a fost observată de un echipaj de poliţie care a pornit în urmărirea inculpatului şi care a reuşit prinderea şi imobilizarea acestuia.
În urma percheziţiei asupra inculpatului a fost găsită suma de 2 milioane lei sustrasă părţii vătămate.
Bunurile sustrase au fost restituite părţii vătămate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Parchetul a criticat sentinţa instanţei de fond ca netemeinică sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.
Apelantul-inculpat a solicitat admiterea apelului şi pronunţarea unei decizii de achitare întrucât fapta nu există.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 180 din 3 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de parchet şi inculpat.
A motivat instanţa de apel că fapta de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului este dovedită cu declaraţiile părţii vătămate C.A. şi ale martorei M.C.
În legătură cu pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare s-a apreciat că aceasta a fost just individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se justifică majorarea ei.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul L.G.
Parchetul a criticat Decizia pentru greşita individualizare a pedepsei şi a solicitat majorarea acesteia.
La rândul său inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile declarate de parchet şi inculpat nu sunt fondate.
Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru fapta de tâlhărie, constând în smulgerea din mâna părţii vătămate a sumei de 2 milioane lei şi a buletinului de identitate, apare ca just individualizată şi este de natură să asigure atât finalitatea preventivă, cât şi cea educativă.
Modalitatea în care a fost săvârşită fapta, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului în vârstă de 20 ani, chiar dacă în minorat a mai săvârşit fapte penale, nu justifică un tratament sancţionator mai sever.
Pe de altă parte, pedeapsa aplicată a fost stabilită la limita minimă a textului de lege incriminator, astfel că recursul inculpatului care vizează reducerea pedepsei nu poate fi primit.
Reţinerea de circumstanţe atenuante nu se justifică având în vedere natura infracţiunii comise, poziţia nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal şi împrejurarea că nu este la prima încălcare a legii penale.
În raport de cele reţinute, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate.
Se va deduce pentru inculpat reţinerea şi arestarea preventivă de la 22 mai 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi de inculpatul L.G. împotriva deciziei penale nr. 180 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 22 mai 2002, la 23 septembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3925/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3928/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
