CSJ. Decizia nr. 3925/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3925/2003
Dosar nr.2170/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală 415 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Galaţi, au fost condamnaţi inculpaţii:
- G.P. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.;
- G.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
- A.L. la 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 977 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 6 din 11 ianuarie 2001 a Tribunalului Galaţi, rest de pedeapsă ce s-a dispus să se contopească cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 6 luni închisoare, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare.
- minora A.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP);
- Z.I. la 3 ani şi 4 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), e) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului rămas neexecutat de 1341 zile închisoare, sporită la 3 ani şi 10 luni închisoare.
S-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), li s-au dedus din durata pedepselor reţinerea şi arestarea preventivă cu începere de la data de 11 februarie 2002, pentru inculpata A.M., de la 7 februarie 2002, pentru inculpatul G.G.C., de la 7 februarie 2002, pentru inculpatul A.L., de la 17 ianuarie 2002, pentru inculpatul Z.I. şi de la data de 11 aprilie 2002, pentru inculpatul G.P., la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul G.P. a sumei de 900.000 lei, care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate G.V.
S-a constatat că partea civilă SC L. SRL Galaţi nu a avut pretenţii civile faţă de inculpaţi.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 13 ianuarie 2002, inculpaţii G.P., G.G.C., A.L., i-au cerut taximetristului G.V., de la firma de taximetre SC L. SRL Galaţi, să-i transporte de la Galaţi până la comuna Sendreni. Inculpatul G.P. a ocupat locul de lângă şofer, ceilalţi bancheta din spate, şi primul a plătit însă de la plecare suma de 100.000 lei. Ajunşi pe raza comunei Sendreni în timp ce circula pe un drum ce ducea în câmp, G.P. a smuls cheile din contact, apoi i-a cerut părţii vătămate să-i restituie suma plătită pentru cursă, timp în care inculpatul A.L. a apucat-o de gulerul hainei ameninţând-o că o loveşte cu o sticlă.
In aceste condiţii partea vătămată a restituit suma de 100.000 lei, iar inculpatul G.P. i-a mai luat din buzunar încă 800.000 lei.
În continuare inculpatul G.P. i-a cerut părţii vătămate să coboare de la volan şi a trecut el la volan. Pentru a nu abandona maşina partea vătămată a urcat pe locul din dreapta faţă şi astfel au continuat drumul, însă după o scurtă deplasare s-au împotmolit într-un troian de zăpadă.
După ce au scos autoturismul din zăpadă şi-au continuat drumul, dar imediat au derapat şi autoturismul s-a oprit întru-un şanţ.
Deşi rugaţi de partea vătămată să-i restituie banii şi să-l ajute să scoată autoturismul din şanţ inculpaţii au plecat spunându-i că vor reveni cu o altă maşină pentru a scoate taximetrul din şanţ, lucru pe care nu l-au făcut.
Partea vătămată s-a deplasat până la un post de pază de la SC S. Galaţi de unde a anunţat cele întâmplate dispecerului de la firma SC L. SRL.
S-a mai reţinut că în noaptea de 6 decembrie 2001, inculpatul Z.I. şi învinuitul S.T. au furat patru capace de la autoturismul Mercedez Sprinter, aparţinând părţii vătămate C.N., fiind surprinşi de o patrulă de poliţie care pentru a-i prinde a fost nevoită să facă uz de armă.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpaţii G.P., G.G.C., A.L. şi A.M.
Inculpaţii au criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor pe care le-au socotit ca fiind prea aspre.
Prin apelul parchetului sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie constând în:
- neaplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., în ce-l priveşte pe inculpatul G.P., care a fost condamnat anterior la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării.
- neindicarea corectă şi completă a textelor de lege pentru infracţiunea de tâlhărie.
- greşita individualizare a pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 195/ A din 31 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis apelul parchetului şi au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
S-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1497 din 28 mai 1999 a Judecătoriei Galaţi şi a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului G.P. de la 6 ani la 7 ani închisoare şi s-a dispus ca în final inculpatul să execute 8 ani şi 6 luni închisoare. A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului G.G.C. de la 5 ani la 6 ani închisoare. S-a dispus competarea încadrării juridice a infracţiunii săvârşită de A.L. cu lit. a), c) şi e) de sub art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen. şi a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare care a fost contopită cu restul neexecutat de 977 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare revocat prin sentinţa supusă apelului, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare sporită cu un an şi 6 luni.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii A.L. şi G.P., care au criticat-o sub aspectul individualizării pedepselor pe care le consideră exagerate.
Recursurile sunt nefondate.
La individualizarea pedepselor instanţa de apel a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al faptei de tâlhărie, dar mai ales modul în care a fost concepută şi săvârşită.
Astfel, inculpaţii cunoscând faptul că Z.I. este căutat de organele de poliţie pentru comiterea unei infracţiuni de furt au încercat să-i creeze părţii vătămate impresia că cel de lângă el este Z.I., şi că deci el este autorul tâlhăriei. Acest lucru l-au făcut şi în cursul cercetărilor declarând că în autoturism s-a aflat şi Z.I. şi că el a avut ideea şi a pus-o în aplicare, fapt ce a determinat începerea urmăririi penale şi apoi arestarea lui Z.I. pentru infracţiunea de tâlhărie pe care acesta nu a săvârşit-o.
S-a mai avut în vedere şi faptul că inculpatul G.P. s-a sustras de la urmărirea penală şi că a mai fost condamnat pentru infracţiuni împotriva patrimoniului, iar inculpatul A.L. a mai fost condamnat anterior pentru fapte grave de lipsire de libertate şi viol, fiind liberat condiţionat cu mai puţin de o lună înainte de comiterea faptei ce constituie obiectul prezentei cauze.
În fine, pedepsele aplicate se situează cu puţin peste minimul special prevăzut de articolul 211 alin. (1) şi (2) C. pen., astfel că susţinerea inculpaţilor că pedepsele sunt exagerat de aspre este nefondată.
Aşa fiind, constatând că Decizia este legală şi temeinică, recursurile urmează a fi respinse în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat arestarea preventivă, conform dispozitivului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.L. şi G.P. împotriva deciziei penale nr. 195/ A din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă astfel: pentru inculpatul G.P., de la 11 aprilie 2002, la 23 septembrie 2003, iar pentru A.L. de la 7 martie 2002, la 23 septembrie 2003.
Obligă pe inculpaţi la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3922/2003. Penal. Art.211 c.pen. art.20 rap.la ... | CSJ. Decizia nr. 3927/2003. Penal. Art.211 alin.2 c..pen. Recurs → |
|---|
