CSJ. Decizia nr. 3969/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3969/2003
Dosar nr.2177/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 20 februarie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea inculpatului P.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest şi s-a computat sentinţa, începând cu 20 ianuarie 2003.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată B.M., prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă.
Onorariul de avocat oficiu, în sumă de 300.000 lei, s-a dispus să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 13 octombrie 2002, partea vătămată B.M. în vârstă de 14 ani şi 8 luni s-a deplasat cu sora sa P. şi o prietenă, pe nume I., la o discotecă în oraşul Dărmăneşti, convenind înainte de a se despărţi, ca în jurul orei 21,00, să se întoarcă împreună acasă. În jurul orei 21,00, partea vătămată a părăsit discoteca, s-a deplasat la discoteca P.F., unde se afla I. şi văzând-o în compania unui băiat, a renunţat la înţelegerea avută, părăsind restaurantul cu intenţia de a reveni la discotecă.
După aproximativ 20 m a fost ajunsă din urmă de către inculpatul P.A. pe care partea vătămată îl văzuse în restaurant, acesta cerându-i să stea de vorbă cu el. Refuzând, sub pretextul că mama sa trebuie să sosească, partea vătămată a încercat să-şi continue deplasarea, moment în care inculpatul, vizibil iritat şi gesticulat a prins-o de mână.
De locul unde se aflau cei doi, venind din direcţia opusă s-a apropiat în acel moment numitul A.C., observând că inculpatul nu are un comportament civilizat, a intervenit cerându-i să o lase în pace „pe sora lui”.
După mai multe discuţii avute cu acesta pe tema rudeniei cu partea vătămată, inculpatul le-a cerut celor doi să se ducă acasă, indicându-le direcţia pe care urmau să se deplaseze şi i-a urmărit din spate. La o intersecţie a venit lângă partea vătămată şi însoţitorul ei şi le-a cerut pe un ton de ameninţare să parcurgă traseul către casă, pe o stradă care nu era iluminată public. Urmând acest drum în dreptul căii ferate, inculpatul a apărut lângă ei venind de pe o stradă laterală şi i-a cerut părţii vătămate să întreţină raport sexual cu el.
Cum aceasta a refuzat, inculpatul a lovit-o cu pumnul în piept, în timp ce o ţinea strâns de mână. Încercând să scape partea vătămată l-a apucat pe A.C. de mijloc, dar inculpatul a tras-o cu forţa către o clădire părăsită, aflată în imediata apropiere.
Fiind îmbrăcată cu o vestă cu fermoar, partea vătămată şi-a desfăcut fermoarul şi cum inculpatul o ţinea de vestă, a reuşit să scape sărind pe fereastră, vesta rămânând în mâinile acestuia. Inculpatul a alergat după partea vătămată reuşind să o prindă în stradă şi a redus-o în imobil. Aici a dezbrăcat forţat victima, după care a întreţinut cu aceasta raport sexual.
După consumarea faptei inculpatul a părăsit zona, iar victima s-a îmbrăcat şi împreună cu martorul A.C. s-a deplasat la o cunoştinţă M. ce lucra la un bar unde s-a spălat. În aceeaşi seară au fost sesizate organele de poliţie.
Martorul A.C. şi-a justificat pasivitatea spunând că i-a fost teamă de inculpat care avea asupra sa un spray paralizant şi pe care i l-a arătat.
Fiind examinată medical s-a constatat că partea vătămată prezintă escoriaţii faciale ce s-au putut produce prin lovire. Leziunile nu au necesitat zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul P.A.
În motivarea apelului său, parchetul a arătat că în mod greşit au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., având în vedere pericolul social ridicat al faptei, vârsta victimei, care abia depăşise 14 ani, şi urmările pe care fapta le va produce în timp asupra psihicului minorei.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, înlăturarea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Apelul declarat de inculpat s-a constatat că este tardiv.
Prin Decizia penală nr. 165 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat, de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi s-a dispus înlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzut de art. 197 alin. (3) teza I C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În temeiul art. 381 C. proc. pen., a fost computată arestarea preventivă, începând cu 20 februarie 2003, la zi.
În temeiul art. 189 C. proc. pen., onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 300.000 lei s-a dispus să fie plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul P.A.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.A., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşită de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului.
Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Din verificarea lucrărilor cauzei, se reţine că în procesul individualizării pedepsei instanţa de apel a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei, a modalităţii şi împrejurările concrete în care a fost comisă, de folosirea violenţei şi ameninţărilor, de faptul că victima era minoră, în vârstă de 14 ani, de repercursiunile pe care infracţiunea o are asupra dezvoltării sale fizice şi psihice, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta, se află la prima confruntare cu legea penală nefiind cunoscut cu antecedente penale şi se află la o vârstă tânără.
De altfel, pedeapsa de 10 ani închisoare, sub aspectul cuantumului său, este situată în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţiei generale.
Aşadar, se constată că pedeapsa aplicată a fost just individualizată de instanţa de control judiciar, neexistând temeiuri pentru reducerea ei, în sensul solicitat de inculpat, astfel că recursul declarat de el se apreciază că nu este fondat, urmând să fie respins.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul P.A. să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2003, la 24 septembrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei penale nr. 165 din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 20 ianuarie 2003, la 24 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3967/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3971/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
