CSJ. Decizia nr. 3965/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3965/2003
Dosar nr. 2370/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 17 octombrie 2002, Tribunalul Călăraşi a dispus condamnarea inculpatului B.N. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia acestuia de la 21 iulie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată N.N. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpatul a fost obligat către Spitalul judeţean Călăraşi la 10.401.567 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală până la achitarea debitului.
Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B.N. a lucrat în luna iulie 2002, o perioadă de trei săptămâni la stâna numitului I.L.
Stâna este amplasată vis-a-vis de staţia C.F.R. Călăraşi Nord, lângă rambleul căii ferate şi de circa două luni de zile lucra tot ca cioban şi partea vătămată N.N., mai în vârstă cu 13 ani decât inculpatul.
Pe timp de noapte şi când condiţiile meteo erau nefavorabile, cei doi ciobani se adăposteau într-o construcţie ridicată din cărămizi B.C.A. şi acoperită cu tablă ondulată.
Accesul în interior se făcea pe o singură uşă amplasată în partea stângă a construcţiei şi se pătrundea într-o încăpere depozit de materiale, iar din aceasta într-o cameră de locuit cu două paturi.
În seara zilei de 20 iulie 2002, după ce au terminat de mers cu oile, inculpatul B.N. şi partea vătămată N.N. au consumat băuturi alcoolice până ce au ajuns în stare de ebrietate. Au început să se certe, deoarece cu 3 - 4 zile în urmă pierduseră o capră, iar partea vătămată îl acuza pe inculpat, că din vina lui au pierdut-o.
După ce s-a întunecat, cei doi au trecut în camera dormitor, unde au continuat să se certe, până când a venit în vizită la ei martorul B.F., care le-a mai adus o sticlă de ţuică.
Martorul a stat în interior circa 20 de minute şi a ascultat cearta acestora, până când partea vătămată l-a lovit cu palma peste faţă pe inculpat care, a ieşit nervos afară şi de pe masa de lângă uşa de acces a luat un cuţit cu o lamă lungă de 22 cm. Înarmat cu cuţitul, a intrat în prima încăpere şi a strigat la partea vătămată să iasă afară, ameninţând-o că o omoară.
Auzind aceasta, partea vătămată, neânarmată, a ieşit din imobil, fiind atacată cu cuţitul de către inculpat. Partea vătămată a luat în mână un băţ scurt de 69 cm pentru a se apăra, dar nu a reuşit, deoarece a fost înjunghiată în abdomen, iar inculpatul a forţat tăişul şi în lateral, pentru a cauza o vătămare mai mare.
Martorul B.M. a ieşit atunci din interior şi văzând cele întâmplate, a fugit la un lot personal al familiei sale, unde se aflau sora sa şi concubinul acesteia, M.A.
Martorii B.F. şi M.A. s-au întors la stână şi au rămas în întuneric la distanţă, observându-l pe inculpat ieşind de la stână şi mergând la staţia C.F.R.
La scurt timp, cei doi martori l-au văzut pe inculpat întorcându-se şi au mers cu toţii să-i spună impiegatului despre cele întâmplate, rugându-l să anunţe organele de poliţie.
Raportul de constatare medico-legală nr. 849 din 20 august 2002 al Serviciului de Medicină Legală Călăraşi, a atestat că victima N.N. a fost internată de urgenţă în Spitalul judeţean Călăraşi la 21 iulie 2002, ora 1,35, prezentând „plagă înjunghiată în regiunea abdominală, cu evisceraţie de epiploon”, leziunile punând în primejdie viaţa victimei, intervenţia chirurgicală promptă înlăturând pericolul vital.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul B.N.
În apelul său, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, considerând că în mod nejustificat prima instanţă a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., precum şi pentru omisiunea confiscării cuţitului, corp delict în baza art. 118 lit. d) C. pen.
S-a solicitat admiterea recursului parchetului, casarea hotărârii primei instanţe, înlăturarea aplicării art. 74 şi art. 76 C. pen., cu consecinţa majorării pedepsei aplicată inculpatului şi conform art. 118 lit. b) C. pen., să fie confiscat cuţitul, corp delict.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 77/A din 13 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi de inculpatul B.N.
A fost dedusă detenţia inculpatului de la 21 iulie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul B.N.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicată inculpatului, în sensul reţinerii nejustificate în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, înlăturarea prevederilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorarea pedepsei aplicată inculpatului.
Inculpatul a solicitat în recursul său, reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând să fie respinse.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege, se constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi datele ce caracterizează persoana acestuia.
Având în vedere că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă, a acordat ajutor victimei imediat după ce a comis fapta, instanţele au apreciat în mod corect că se impune reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. şi acordând eficienţă acestor dispoziţii, au aplicat o pedeapsă situată sub limita minimă specială prevăzută de lege, în condiţiile art. 76 C. pen.
În consecinţă, pedeapsa de 3 ani închisoare, este suficientă pentru a putea asigura reeducarea inculpatului, în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, conform art. 52 C. pen.
Aşa fiind, se constată că, în cauză nu sunt temeiuri pentru majorarea pedepsei aplicată inculpatului, în sensul cerut de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, dar nici pentru reducerea ei, astfel cum a solicitat inculpatul, astfel că, recursurile declarate în cauză sunt nefondate şi urmează să fie respinse.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bucureşti şi de inculpatul B.N. să fie respinse ca nefondate.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iulie 2002 la 24 septembrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul B.N. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 iulie 2002 la 24 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3964/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3966/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
