CSJ. Decizia nr. 3966/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3966/2003
Dosar nr.2243/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 31 din 7 februarie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul T.C., în baza art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen., la 17 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă arestarea preventivă din data de 17 septembrie 2002 la zi şi menţinută măsura privativă de libertate.
S-a dispus confiscarea unui briceag, corp delict.
A fost admisă acţiunea civilă şi obligat inculpatul la plata sumei de 26.616.926 lei despăgubiri către partea civilă T.D.
Inculpatul a mai fost obligat la cheltuieli judiciare către partea civilă şi către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul T.C. a fost căsătorit cu victima T.M. În ultimii ani relaţiile dintre soţi s-au deteriorat, pe fondul consumului exagerat de alcool de către inculpat, urmare căruia devenea violent. Din aceste motive, deşi locuiau în acelaşi imobil în comuna Milcovu, jud. Vrancea, soţii aveau camere separate, iar victima iniţiase acţiunea pentru partajarea bunurilor.
La data de 17 septembrie 2002, între soţi a avut loc o ultimă ceartă, provocată de inculpat care i-a reproşat victimei că stă la televizor şi nu participă la treburile gospodăreşti.
În timpul acestei dispute inculpatul a scos din buzunar un briceag, cu care i-a aplicat victimei mai multe lovituri în zona gâtului.
Datorită profunzimii plăgilor, victima a decedat la scurt timp. Inculpatul şi-a anunţat vecinii despre faptă, care au încunoştiinţat organele de poliţie.
Din Raportul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe acute, consecutivă unor plăgi tăiate, penetrante, la nivelul gâtului.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, explicând săvârşirea faptei datorită provocării din partea victimei, care l-ar fi lovit în zona organului genital şi i-ar fi răsucit un deget.
Instanţa a înlăturat ca nedovedită susţinerea inculpatului referitoare la starea de provocare, reţinând însă, la individualizarea pedepsei, datele care îl caracterizează pozitiv pe inculpat, care este cunoscut ca om gospodar, cu conduită corectă în colectivitate şi suferind, având extirpate coardele vocale.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru nereţinerea circumstanţelor atenuante legale a provocării, prevăzute de 73 lit. b) C. pen., greşita individualizare a pedepsei, care este mare şi greşita soluţionare a laturii civile.
Prin Decizia penală nr. 209 din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul inculpatului ca nefondat, constatând că împrejurările invocate ca fiind acte de provocare nu sunt dovedite, că pedeapsa a fost just individualizată, iar latura civilă temeinic soluţionată, pe baza probatoriului amplu şi complet.
Decizia penală susmenţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a criticat-o prin motivele scrise şi susţinerile orale, personal şi prin apărător, pentru omisiunea reţinerii stării de provocare şi durata pedepsei aplicate, care este mare, solicitând reducerea acesteia.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate privesc cazurile de casare arătate de art. 3859 alin. (1) pct. 171 şi 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Instanţele au reţinut o situaţie de fapt conformă mijloacelor de probă administrate şi din aceasta rezultă fără echivoc vinovăţia inculpatului.
Nepoata inculpatului, T.G., declară că bunicul a sunat-o şi fără nici o introducere i-a comunicat că a tăiat gâtul bunicii, după care a închis telefonul.
Aceeaşi afirmaţie a făcut-o inculpatul şi în faţa fiului său, T.D., când acesta a sosit la casa părintească. Nici unuia dintre cei menţionaţi, inculpatul nu le-a precizat vreo împrejurare care să sugereze vreun act de agresiune din partea victimei.
În schimb, atât fiul inculpatului, cât şi martorele N.G. şi M.M., vecine, confirmă că inculpatul în ultimii ani avea viciul beţiei şi se comporta violent faţă de soţie.
Martora T.S., având o discuţie cu victima cu două zile înainte de faptă, a aflat de la aceasta că nu mai vrea să îngrijească animalele din gospodărie, întrucât nu se mai înţelege cu inculpatul, de care urmează să se despartă şi îşi vor împărţi bunurile.
De altfel, la 3 septembrie 2002, victima a şi făcut o cerere preşedintelui Judecătoriei Focşani pentru măsuri de inventariere a bunurilor comune, motivată de comportamentul violent al inculpatului care în anul 2001 a alungat-o din domiciliu, fiind reintegrată prin intermediul executorului judecătoresc.
Din toate cele ce preced rezultă neîndoielnic că, la data comiterii faptei, deşi erau separaţi, inculpatul a pătruns în camera victimei şi, nemulţumit de refuzul acesteia de a mai face treburile gospodăreşti, a agresat-o, curmându-i viaţa.
Toate aceste împrejurări care l-au motivat psihic pe inculpat nu sunt imputabile victimei, care, de mai mult timp, era alungată din domiciliu, iar la data comiterii faptei locuia separat, în acelaşi imobil.
Susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi fost lovit de către victimă, nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, astfel încât, justificat instanţele nu au reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Nici critica privind severitatea pedepsei aplicate nu este fondată.
După cum se constată, instanţa de fond a orientat pedeapsa spre limita minimă specială, luând în considerare, dintre criticile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi pe acela referitor la persoana inculpatului, cunoscut ca un om gospodar, fără antecedente penale şi suferind.
Pedeapsa, astfel aplicată este justificată şi necesară pentru realizarea funcţiilor sale de constrângere şi reeducare, dar şi pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., existenţa vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive, de la 17 septembrie 2002, la 24 septembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr. 209/ A din 4 aprilie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la 24 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3965/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3967/2003. Penal → |
|---|
