CSJ. Decizia nr. 3972/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3972/2003
Dosar nr.2260/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 6 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul B.I. la 6 ani închisoare.
În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită cu un an, inculpatul executând, în final, pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 900.000 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza dispoziţiilor art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.M. la 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 6 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 112 lit. d), cu referire la art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului accesul în municipiul Bucureşti pe timp de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat a sumei de 300.000 lei.
A fost obligat inculpatul, la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a constatat că părţile vătămate R.I. şi M.M. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 10 august 2002, în timp ce partea vătămată R.I. se deplasa pe stradă, a fost acostată de către inculpatul B.I. care a prins-o cu mâinile de gât şi, prin violenţă, i-a smuls de la gât un lanţ de aur.
Iniţial, inculpatul a negat săvârşirea faptei, ulterior recunoscând-o.
Partea vătămată l-a indicat ca autor al faptei pe inculpatul B.I. cu ocazia realizării recunoaşterii din grup, menţionând, în declaraţiile din timpul urmăririi că îi cunoaşte bine semnalmentele, deoarece îl văzuse şi în data de 8 august 2002 desfăşurând o altă activitate infracţională. Totodată, partea vătămată a arătat că inculpatul, după săvârşirea faptei a fugit însoţit de o altă persoană, identificată tot de partea vătămată ca fiind C.A.M. Acesta din urmă a negat săvârşirea faptei, iar această declaraţie, coroborată cu materialul probator administrat în cauză au dus la scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului C.A.M. cu privire la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie faţă de partea vătămată R.I.
Bunul de care partea vătămată a fost deposedată a fost vândut unor persoane necunoscute, dar aceasta a declarat că nu se constituie parte civilă.
Ulterior, la data de 19 august 2002, inculpatul B.I., împreună cu inculpatul C.A.M., în baza unei rezoluţii infracţionale anterioare, s-au deplasat într-o staţie de metrou şi au aşteptat trecerea persoanei vătămate M.M. C.A.M. s-a apropiat şi i-a smuls de la gât un lanţ de aur cu o cruce, părăsind locul săvârşirii faptei împreună cu inculpatul B.I., care, ulterior, a preluat bunul sustras, ascunzându-l într-o şosetă pe care, după observarea, urmărirea şi imobilizarea sa de către lucrătorii de poliţie, a aruncat-o sub o maşină, bunul sustras fiind găsit şi restituit părţii vătămate care a declarat că nu se mai constituie parte civilă.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, proces verbal de depistare, declaraţiile martorilor, procese verbale de identificare de bunuri, de cercetare la faţa locului, de prezentare pentru recunoaştere, planşe fotografice, declaraţiile inculpaţilor, dovada de restituire a bunurilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, prin Decizia nr. 164/A din 19 martie 2003, în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile, a desfiinţat în parte sentinţa de fond şi, în rejudecare, în baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 600.000 lei de la inculpatul B.I. şi a înlăturat dispoziţiile privind confiscarea sumei de 300.000 lei de la inculpatul C.A.M.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
În baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus prevenţia pentru inculpatul B.I. de la 19 august 2002, la 19 martie 2003, iar pentru inculpatul C.A.M. de la 6 septembrie 2002, la 19 martie 2003.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300.000 lei, urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Sub aspectul dispoziţiilor din hotărârea de fond care au fost menţinute, instanţa de apel a apreciat că această soluţie se impune în ceea ce priveşte individualizarea pedepselor. În legătură cu partea din hotărâre desfiinţată, soluţia a fost motivată de faptul că infracţiunea de tâlhărie faţă de partea vătămată R.I. a fost săvârşită exclusiv de inculpatul B.I., inculpatul C.A.M. fiind scos de sub urmărire cu privire la această infracţiune, iar în ceea ce priveşte fapta din 19 august 2002 prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii B.I. şi C.A.M., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate şi redozarea pedepselor în sensul diminuării cuantumului acestora, motivul de casare fiind prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Instanţele de judecată, de fond şi apel au dat o corectă interpretare materialului probator administrat în cauză, în timpul urmăririi şi judecăţii.
Aşadar, infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au fost complet dovedite, corect reţinută fiind şi starea de fapt.
Totodată, instanţele au făcut o justă aplicare a dispoziţiilor privind individualizarea pedepselor, respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind stabilit ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptelor, împrejurările comiterii lor, atitudinea oscilantă a inculpaţilor pe parcursul procesului penal, starea de recidivă postexecutorie pentru inculpatul B.I. şi lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul C.A.M. În acelaşi timp, instanţa de apel prin Decizia pronunţată a procedat corect în legătură cu aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., înlăturând greşeala din hotărârea de fond.
Faţă de considerentele arătate şi soluţionând cauza prin prisma criticilor invocate de către recurenţi, Curtea apreciază că reglementările legale privind individualizarea pedepselor au fost respectate şi aplicate în mod corespunzător, atât în ceea ce priveşte cuantumul sancţiunilor, cât şi referitor la modalitatea de executare corespunzătoare realizării scopurilor prevăzute de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru motivele menţionate, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., se vor respinge recursurile inculpaţilor B.I. şi C.M.A. ca nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38516 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.I. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2002, la 24 septembrie 2003 şi pentru inculpatul C.A.M. de la 6 septembrie 2002, la 24 septembrie 2003.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.I. şi C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 19 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2002 la 24 septembrie 2003, pentru inculpatul B.I. şi timpul arestării preventive de la 6 septembrie 2002 la 24 septembrie 2003, pentru inculpatul C.M.A.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3971/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3973/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
