CSJ. Decizia nr. 4050/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4050/2003
Dosar nr.1231/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 224 din 18 septembrie 2002 a Tribunalului Vaslui au fost condamnaţi inculpaţii:
1.- M.Şt. la pedeapsa de 25 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen.
2.- D.T. la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi 8 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. h) şi art. 176 lit. a) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei D.T. durata arestării preventive de la 13 martie 2000, până la 4 iulie 2001.
Totodată, inculpaţii au fost obligaţi să plătească părţii civile F.M. suma de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile şi 50.000.000 lei daune morale.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a corpurilor delicte folosite la săvârşirea faptei: o secure şi un topor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
Victima F.I. a fost rudă prin alianţă cu inculpata D.T. şi s-a împrietenit cu familia inculpatului M.Şt.
În ziua de 10 decembrie 1999, după ce au consumat băuturi alcoolice, inculpatul M.Şt. şi victima F.I. au sustras prin violenţă de la partea vătămată C.C. mai multe bunuri pe care le-au împărţit, o parte fiind duse de victimă în locuinţa inculpatei D.T.
După câteva zile de la comiterea infracţiunii, respectiv la 19 decembrie 1999, victima s-a deplasat la domiciliul inculpatului M.Şt. căruia i-a relatat că este căutat de poliţie, în legătură cu mai multe furturi şi cu tâlhăria din 10 decembrie 1999, motiv pentru care au nevoie de bani pentru a se ascunde.
La puţin timp după această discuţie, inculpatul a căutat-o pe D.T., cei doi stabilind să-l omoare pe F.I. pentru ca acesta să nu declare organelor de cercetare penală fapta comisă în noaptea de 10 decembrie 1999.
Conform înţelegerii, inculpaţii au revenit la locul unde rămase F.I., au consumat băuturi alcoolice din sticlele aduse de inculpaţi, context în care M.Şt. a devenit agitat.
La un moment dat, inculpatul a luat o secure de lângă sobă şi i-a aplicat victimei F.I. o lovitură în cap, după care a prins-o pe braţe şi a trântit-o pe pat, cerând ajutorul soţiei sale, M.L. şi fiului său M.S., care de frică l-au ajutat, minorul aplicându-i victimei o lovitură în spate cu muchia toporului.
În continuare, inculpatul a cerut sprijinul inculpatei D.T. care a prins victima de picioare cu o mână, iar cu cealaltă de testicule, imobilizând-o, timp în care i-a aplicat şi ea cu muchia securii mai multe lovituri în zona capului şi spatelui.
Urmare a acestor lovituri, victima a căzut cu faţa în jos şi întrucât nu decedase, inculpatul i-a cerut coinculpatului o sfoară în vederea strangulării. În acest scop, D.T. a luat o sfoară din cânepă de aproximativ un metru, i-a dat-o inculpatului care a făcut un laţ simplu, l-a pus la gâtul victimei şi a început să o stranguleze.
Întrucât victima respira, inculpata a desfăcut sfoara de la gâtul victimei, a făcut un laţ dublu, aplicându-l în aceeaşi zonă, după care cei doi inculpaţi au tras de câte un capăt al sforii, au început să ridice victima, suspendând-o la circa 30-40 cm de podea, în genul spânzurării atipice.
După câteva minute de strangulare, inculpaţii au lăsat victima jos, aceasta horcăind şi prezentând spasme specifice morţii.
Inculpata D.T. i-a reproşat apoi inculpatului că nu a procedat bine, motivând că ar fi trebuit să lovească victima de prima dată în cap cu putere şi apoi să o stranguleze pentru a determina mai rapid moartea acesteia. Părându-i-se că victima nu a decedat, inculpatul M.Şt. i-a cerut T.D. să-i aducă un topor pentru a-i tăia capul, şi, într-adevăr, cu muchia toporului inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona cervicală.
După comiterea infracţiunii, inculpaţii au dezbrăcat victima, au înfăşurat-o într-un covor şi au îngropat-o. Hainele victimei au fost arse, iar urmele de sânge de pe podea au fost rase cu o sapă.
A doua zi, inculpaţii au dezgropat cadavrul şi i-au dat foc şi l-au reîngropat în aceeaşi groapă, aşezând obiecte de uz gospodăresc peste pământul proaspăt aşezat pentru a masca groapa.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartelor de expertiză medico-legală, declaraţiilor martorilor U.G., M.L., M.S., M.A., M.G., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut fapta reţinută în sarcina lor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 38 din 4 februarie 2003, a respins apelurile formulate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs prin care au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
În speţă, instanţele au stabilit o situaţie de fapt corectă, concordantă cu probele administrate, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise de cei doi inculpaţi în textele de lege menţionate.
Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea constată că au fost respectate dispoziţiile art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social extrem al faptelor comise, cât şi de persoana făptuitorilor.
Pericolul social este determinat în cauză, de împrejurarea că activitatea infracţională s-a desfăşurat într-un interval destul de mare de timp, cu mijloace variate şi acţiuni comune, inculpaţii urmând un plan bine pus la punct anterior, aceştia uzând de acţiuni diferite pentru a ucide victima (lovituri cu securea în cap, strangularea, aplicarea altor lovituri cu toporul, arderea cadavrului).
Referitor la profilul moral al inculpaţilor, se reţine că inculpatul M.Şt. are antecedente penale, în prezent este arestat pentru săvârşirea altor infracţiuni (tâlhărie) a recunoscut constant fapta comisă, iar D.T. a avut o atitudine oscilantă, recunoscând parţial fapta pentru care a fost trimisă în judecată.
În raport de considerentele expuse, pedepsele nu pot fi reduse, motiv pentru care recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va constata că inculpatul M.Şt. este arestat în altă cauză şi se va deduce perioada arestării preventive pentru inculpata D.T.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.T. şi M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 38 din 4 februarie 2003 Curţii de Apel Iaşi.
Compută arestarea preventivă de la 13 martie 2000, până la punerea efectivă în libertate a inculpatei D.T.
Constată că inculpatul M.Şt. este arestat în altă cauză.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4049/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4052/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
