CSJ. Decizia nr. 4052/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4052/2003
Dosar nr. 2242/2003
Şedinţa publică din 26 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Bujor a fost trimis în judecată inculpatul D.M.R., pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e) şi, respectiv, art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. şi o infracţiune de instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen. şi inculpatul V.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
Prin sentinţa penală nr. 221 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Tg. Bujor, a fost condamnat inculpatul D.M.R. la 3 pedepse a câte 3 ani fiecare, pentru comiterea celor trei infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, sporită la 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinut starea de arest şi s-a dedus perioada arestării preventive. În baza art. 104 C. pen., s-a aplicat inculpatului V.V. măsura educativă a internării într-un centru de reeducare.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat, suma de 29.000 lei.
S-a constatat că părţile vătămate N.D., E.T.T. şi V.I.I. nu s-au constituit părţi civile.
Prin Decizia penală nr. 969 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Galaţi au fost soluţionate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi şi inculpatul D.M.R.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 221 din 14 iunie 2001 a Judecătoriei Tg. Bujor, numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.M.R. şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.V.
Hotărârea a rămas definitivă pentru inculpatul V.V., prin Decizia penală nr. 209 din 9 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tg. Bujor sub nr. 1278/2002, iar prin sentinţa penală nr. 356 din 7 august 2002 a fost declinată competenţa de soluţionare la Tribunalul Galaţi.
La Tribunalul Galaţi, cauza privindu-l pe inculpatul D.M.R. a fost înregistrată sub nr. 2180/2002.
Avându-se în vedere modificările aduse dispoziţiilor art. 27 C. proc. pen., prin Legea nr. 456/2001, instanţa, conform art. 300 C. proc. pen., s-a considerat legal sesizată cu soluţionarea cauzei. De asemenea, conform art. 300 alin. (3) C. proc. pen., s-a verificat legalitatea măsurii arestării preventive.
Cu ocazia rejudecării cauzei, nu au fost administrate noi probatorii.
Prin sentinţa penală nr. 495 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul D.M.R. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, având parte vătămată pe N.D.), o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, având ca parte vătămată pe V.I).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului D.M.R. şi s-a dispus, ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită la 6 ani închisoare.
S-a aplicat inculpatului art. 71 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului D.M.R. şi s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive, la zi.
S-a constatat recuperat prin restituire, prejudiciul părţii vătămate V.I.I.
S-a constatat că părţile vătămate E.T.T. şi N.D. nu s-au constituit părţi civile pentru sumele de 2000 lei şi, respectiv, 27.000 lei.
Conform art. 118 lit. d) C. pen., au fost confiscate de la inculpat aceste sume.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că în ziua de 19 ianuarie 2001, în timp ce se îndrepta spre Şcoala Lascăr Catargiu din Tg. Bujor, părţile vătămate E.T.T. şi N.D., precum şi inculpatul V.V. s-a întâlnit cu inculpatul D.M.R. pe care-l cunoşteau din vedere, sub porecla de „S”.
Inculpatul D.M.R. i-a întrebat dacă au bani asupra lor, avertizându-i că-i va căuta în buzunare. Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată E.T.T., cu pumnul în piept, iar urmare loviturii primite, acesta i-a dat suma de 2.000 lei. Ulterior, a lovit-o şi pe partea vătămată N.D., motiv pentru care, aceasta i-a dat suma de 25.000 lei.
Inculpatul le-a solicitat celor trei să-l însoţească spre centrul oraşului, iar de frică aceştia l-au urmat.
În timp ce se aflau pe str. Grigore Hagiu, au observat-o pe partea vătămată V.I.I., care se deplasa în faţa acestora.
Inculpatul le-a solicitat celor trei să sustragă poşeta părţii vătămate însă a fost refuzat de părţile vătămate E.T.T. şi V.V., motiv pentru care acestea au fost lovite.
Până la urmă V.V., de teamă, a acceptat propunerea inculpatului şi a smuls geanta părţii vătămate V.I.I., părăsind locul faptei, în fugă, spre locul unde urma să se întâlnească cu inculpatul.
Partea vătămată a solicitat iniţial inculpatului D.M.R. şi părţilor vătămate E.T.T. şi N.D. să o ajute, dar observând că aceştia nu sunt dispuşi să-i sară în ajutor, a apelat la numiţii C.Şt. şi A.V.
Inculpatul D.M.R. s-a întâlnit cu numitul V.V., au controlat geanta şi, întrucât, au constatat că nu conţine sume de bani, au abandonat-o.
Ulterior, s-a deplasat pe peronul gării unde a întâlnit-o pe partea vătămată V.I.I. oferindu-se să îl prindă pe făptuitor.
Poşeta a fost găsită de martorul C.C. şi restituită părţii vătămate.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul.
Parchetul a criticat încadrarea juridică reţinută celor trei infracţiuni, de către instanţă, neaplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi greşita individualizare a pedepselor stabilite şi a celei aplicate, care sunt prea mici.
Inculpatul a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestuia, avându-se în vedere, circumstanţele reale şi personale ale inculpatului.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin Decizia nr. 196/ A din 31 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o în parte, numai în latura penală şi, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului, cu înlăturarea sporului de un an închisoare, în pedepsele componente:
- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002);
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen. (fapta din 19 ianuarie 2002, având ca parte vătămată pe V.I.I.).
Completează încadrarea juridică dată faptelor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, cu dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi, în noua încadrare, dispune condamnarea inculpatului D.M.R., la o pedeapsă de:
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 19 ianuarie 2002);
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 19 ianuarie 2002);
- 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta din 19 ianuarie 2002, parte vătămată fiind V.I.I).
În baza art. 33 lit. a) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre şi dispune ca inculpatul D.M.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită la 7 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestului preventiv.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D.M.R. împotriva sentinţei penale nr. 495 din 14 noiembrie 2002 a Tribunalului Galaţi.
Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de control judiciar a constatat că în sarcina inculpatului s-a reţinut corect că a sustras prin violenţă, din loc public, bani de la două părţi vătămate şi a determinat cu intenţie o persoană să sustragă, prin violenţă, bunuri de la cea de-a treia parte vătămată.
Încadrarea juridică dată faptelor, prin prisma situaţiei de fapt este şi ea corectă, încât primul motiv de apel invocat de parchet, nu este fondat.
Cât priveşte motivul al doilea de apel, vizând incidenţa art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) s-a constatat că este fondat şi că se impune aplicarea legii mai favorabile, pentru fiecare din cele trei infracţiuni.
De asemenea, este fondat motivul de netemeinicie, invocat de parchet.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale, de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Având în vedere gravitatea faptelor comise, numărul acestora, modalitatea concretă în care s-a acţionat şi persoana inculpatului, cuantumul pedepselor aplicate nu este suficient, pentru ca acesta să-şi atingă scopul.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului D.M.R. se constată că a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.
Iniţial, a recunoscut comiterea faptelor pentru ca ulterior să afirme că nu a luat bani de la părţile vătămate, nu le-a lovit şi că nu l-a determinat pe inculpatul V.V. să i-a poşeta părţii vătămate V.I.I., ci doar s-a oferit să o ajute pe aceasta, la prinderea autorului.
Având în vedere considerentele arătate, dar şi faptul că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, gravitatea faptelor comise, numărul acestora raportat la timpul foarte scurt în care au fost comise, atitudinea de nerecunoaştere şi antecedentele penale ale inculpatului, urmează a majora cuantumurile pedepselor stabilite şi a celei aplicate.
În raport cu cele arătate, apelul inculpatului apare ca fiind neîntemeiat şi se va respinge, ca atare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Inculpatul apelant va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.R.M., fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de azi 26 septembrie 2003, inculpatul prin apărător şi, personal, a cerut în principal să fie achitat, susţinând, că nu este vinovat, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei, care ar fi prea mare.
Recursul inculpatului este nefondat.
Prima instanţă, printr-o corectă analiză a probelor, a demonstrat, în mod temeinic, atât dinamica comiterii faptelor, cât, şi vinovăţia inculpatului.
De asemenea, a încadrat în drept, faptele, cum se cuvine, greşind, doar cu privire la incidenţa prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi la individualizarea pedepselor stabilite şi a celei aplicate, greşeli, îndreptate prin Decizia pronunţată în apel.
În atare situaţie, hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, încât recursul inculpatului apare ca nefondat şi va trebui respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de apărător, pentru apărarea din oficiu, onorariu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R.M. împotriva deciziei penale nr. 196 din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 ianuarie 2001, la 26 septembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4050/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4053/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
