CSJ. Decizia nr. 4100/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4100/2003
Dosar nr. 2296/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 66 din 25 februarie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul M.N.A. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen. şi la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate şi executarea pedepsei cea mai grea, de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 din acelaşi cod, inculpatul a fost obligat la plata, cu titlu de despăgubiri civile, a sumei de 10.500.000 lei părţii civile D.D.D.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul, aflat în stare de ebrietate, în noaptea de 14 octombrie 2002, fiind în drum spre locuinţa sa, s-a hotărât să pătrundă în imobilul în care locuia D.D.D., persoană în vârstă de 82 de ani, despre acesta el cunoscând că este singur şi are bani şi bunuri pe care poate să le sustragă.
Ca atare, inculpatul a escaladat gardul curţii, s-a apropiat de casă, a văzut printr-un geam că D.D.D. este în bucătărie, a intrat şi prinzându-l cu mâinile de gât, i-a cerut mâncare.
După ce a mâncat cele servite de gazdă, inculpatul a luat de pe o masă un cuţit, l-a imobilizat pe D.D.D. şi i-a cerut să-i dea banii din casă.
Bătrânul, secondat de inculpatul care îi ţinea cuţitul în dreptul gâtului, s-a îndreptat spre camera în care, pe un fotoliu, se aflau 100.000 lei în bancnote de 10.000 lei şi a încercat să ia cuţitul, însă inculpatul l-a lovit cu palma peste figură, instantaneu producându-i-se sângerare abundentă.
În această stare, inculpatul, ţinându-l pe D.D.D. de gât, l-a târât într-o altă cameră, de aici el luând suma de 220.000 lei şi, ulterior, din alte încăperi a mai luat 10 milioane lei, un telefon mobil, un pulover, o pereche de pantaloni şi un bidon de 2 litri conţinând vin.
În noaptea de 21 octombrie 2002, inculpatul a intrat din nou în curtea imobilului lui D.D.D. pentru a mai sustrage bunuri, dar a fost surprins de fiul victimei.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a criticat hotărârea, pentru greşita individualizare a pedepselor, considerând că pedeapsa de executat nu reflectă în suficientă măsură gradul ridicat de pericol social al faptelor.
Inculpatul, la rândul său, a criticat sentinţa pentru netemeinicia pedepselor aplicate, el susţinând că în favoarea sa, pot fi reţinute circumstanţe atenuante care pot fi luate în considerare la micşorarea pedepsei.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 223 din 5 mai 2003 a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat în parte sentinţa, a descontopit pedeapsa de executat în pedepsele componente şi a majorat de la 7 ani închisoare la 9 ani închisoare, pedeapsa pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. c) C. pen.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva hotărârii instanţei de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, şi în această calea de atac motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generate de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând la cauză acestea dispoziţii legale, se reţine că instanţa de apel, în stabilirea pedepsei de executat, de 9 ani închisoare, a considerat pericolul social grav al faptelor, acestea aducând atingere patrimoniului persoanei şi integrităţii fizice a acesteia, împrejurările în care ele au fost săvârşite, respectiv în condiţiile agravantelor incriminate de comiterea la 2 noaptea şi în locuinţa persoanei, dar şi datele ce caracterizează pe inculpat, respectiv fără antecedente penale.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate corespunde şi scopului pedepsei, acela al prevenţiei generale şi speciale.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N.A. împotriva deciziei penale nr. 223 din 5 mai 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 21 octombrie 2002, la 30 septembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4101/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
