CSJ. Decizia nr. 4101/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4101/2003
Dosar nr.2495/2003
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 533 din 13 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe următorii inculpaţi:
- P.G. la 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen. (faptă din data de 28 iunie 2002, parte civilă Rafinăria A. SA Ploieşti).
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat detenţia, la zi.
- P.F.V. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 20, cu referire la art. 208 – art. 209 lit. a) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 21 alin. (2) şi art. 27 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat detenţia, la zi.
- P.E. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 – art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a), cu aplicarea art. 21 alin. (2) şi art. 27 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat acoperit prejudiciul total, în sumă de 45.511.691 lei, prin restituire.
În baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ridicarea sigiliilor aplicate asupra autotractorului marca Scania şi restituirea acestuia proprietarei SC D.I. SRL Beiuş, cu obligaţia acesteia de a-l păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-a menţinut custodia SC A. SA Ploieşti asupra cisternei, întrucât nu s-a solicitat restituirea acesteia de către proprietar.
S-a reţinut că, în ziua de 28 iunie 2002, potrivit delegaţiei şi comenzii eliberate de SC S. SA Bucureşti, inculpatul P.G. s-a deplasat cu autocisterna Scania, cap tractor, la Rafinăria A.R. SA Ploieşti, în vederea achiziţionării cantităţii de 30 tone leşie naftenică.
Inculpatul s-a prezentat la şeful sectorului rafinaţie produse albe, E.M., care a aprobat comanda şi a emis tichetul de încărcare în care a menţionat cantitatea, produsul şi rezervorul nr. 133, din care urma să se facă încărcarea cisternei.
Acest tichet a fost înmânat de E.M., inculpatului P.F.V., rafinor, şef de schimb la aceeaşi instalaţie, dând dispoziţie verbală acestuia, cât şi subordonaţilor săi P.E. şi B.N., lăcătuş mecanic, să încarce autocisterna cu 30 tone leşie naftenică, la discuţie participând şi inculpatul P.G.
Inculpatul a parcat autocisterna pe rampă şi a început procedura de încărcare a produsului, P.G., P.V. şi B.N., supraveghind activitatea, în apropierea autovehiculului, iar P.E. a deschis ventilul de la linia de leşie şi a pornit pompa.
În timpul pompării, în compartimentele nr. 3 şi nr. 4, începând de la cabină. Inculpaţii P.G. şi P.V. au discutat despre posibilitatea sustragerii de motorină, prin pomparea acestui produs, într-unul din compartimentele autocisternei.
În urma acestei discuţii, cei doi au stabilit, ca, un compartiment să fie umplut cu motorină în loc de leşie, produs care urma să fie valorificat de P.G.
Inculpatul P.V. i-a solicitat inculpatei P.E. să ajute la încărcarea compartimentului cu motorină, urmând ca, din banii pe care P.G. i-ar fi oferit, să primească, şi ea, o parte, neprecizată. Inculpata, fiind de acord, după ce compartimentele nr. 3 şi nr. 4 au fost umplute cu leşie, la semnalul dat de P.V., a oprit pomparea, a închis ventilul de la linia de leşie naftenică şi l-a deschis pe cel de la motorină, aşteptând ca primul să mute capătul furtunului în compartimentul nr. 1 şi a pornit pomparea acestui produs. În momentul în care au apreciat că restul de leşie rămas pe coloană s-a scurs în acest compartiment, au mutat capătul furtunului în compartimentul nr. 2 şi au început pomparea de motorină.
Când în compartiment se pompase deja circa 5 tone motorină, inculpaţii au fost surprinşi de martora E.M., care, efectuând un control sumar, a constatat că în compartimentul nr. 2 se afla un alt produs decât cel comandat.
La faţa locului s-au prezentat lucrătorii de poliţie, în prezenţa cărora au fost prelevate probe şi contraprobe din fiecare compartiment.
Au fost sigilate capacele şi vanele de scurgere, iar autocisterna lăsată în custodia SC A.R. SA.
Analizele de laborator au stabilit că în compartimentul nr. 2, începând de la cabina şoferului, se află C.L.V. tip 1, în compartimentul nr. 1 se află emulsie de leşie naftenică amestecată cu C.L.V. tip 1, iar în compartimentele nr. 3 şi nr. 4, leşie naftenică.
Prejudiciul, în sumă de 45.511.691 lei a fost recuperat, prin restituire.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, considerând că este nelegală şi netemeinică.
Inculpatul P.G. a solicitat reducerea pedepsei, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei şi ridicarea sechestrului asigurător asupra cisternei care aparţine soţiei sale.
Inculpatul P.F.V. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la furt de produse petroliere în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, iar, în subsidiar reţinerea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen. şi reducerea pedepselor.
Inculpata P.E. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracţiunea de tentativă la furt de produse petroliere în infracţiunea de complicitate la tentativă de înşelăciune, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare. De asemenea, s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu art. 81 C. pen., sau a art. 861 C. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 132 din 17 martie 2003 a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat sentinţa atacată şi conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor astfel:
- din art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., privind pe inculpatul P.G., şi îl condamnă la 2 ani închisoare.
- din art. 26 – 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., privind pe inculpatul P.F.V. şi îl condamnă la pedeapsa de 2 ani închisoare.
- din art. 26 – 20, raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 – art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., privind pe inculpata P.E., şi o condamnă pe aceasta la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus ca pentru inculpata P.E., să se suspende condiţionat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani, prevăzut de art. 82 C. pen. şi, conform art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia acesteia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-au înlăturat pedepsele accesorii prevăzute de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pe inculpata P.E.
S-a dispus ridicarea sigiliilor aplicate asupra cisternei, aflată în custodia SC A. SA Ploieşti, şi restituirea acesteia proprietarului.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a computat, la zi, detenţia inculpaţilor P.G. şi P.F.V., începând cu 28 iunie 2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea de înşelăciune şi tentativă la această infracţiune în cea de tentativă la furt calificat, respectiv complicitate la tentativă de furt calificat şi aplicarea unor pedepse mai severe.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii atacate, în raport de criticile aduse, se constată că, situaţia de fapt reţinută corespunde probelor administrate, iar încadrarea juridică este cea legală.
În cauză se observă că faptele inculpaţilor au fost săvârşite contra patrimoniului, dar latura obiectivă a acestora se deosebeşte de celelalte infracţiuni ce fac parte din capitolul Codului penal „Infracţiuni contra patrimoniului”.
Astfel, este de observat că, în cauză, obţinerea bunului, nu s-a realizat prin luarea acestuia din posesia sau detenţiunea părţii vătămate, fără consimţământul acestuia, cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, cum prevăd dispoziţiile art. 208 C. pen., ci obţinerea bunului, respectiv combustibilului tip I, s-a realizat ca urmare a unei acţiuni frauduloase, de inducere în eroare, făcând să se creadă că şi în compartimentul respectiv s-a încărcat tot leşie naftenică, aşa cum ar fi trebuit să fie.
Rezultă că, ne aflăm în faţa unei activităţi infracţionale de inducere în eroare, al cărui rezultat urma să fie achitarea unei valori mai mici, aşa cum era plătită leşia, decât a produsului petrolier tip I.
Infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată, a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit, o pagubă.
În cauză, prin înlocuirea produselor au urmărit, inculpatul P.G. să achite un preţ mai mic decât valoarea reală a combustibilului, iar ceilalţi doi inculpaţi, realizarea unui folos material, la propunerea primului.
Deci, în mod corect, instanţa de apel a condamnat pe inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) şi art. 26 –art. 20, raportat la art. 215 alin. (1) C. pen.
Stabilită fiind vinovăţia inculpaţilor, instanţa de apel a aplicat acestora pedepse just individualizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi proporţionale cu pericolul social al faptelor comise.
Întrucât criticile din recursul declarat sunt neîntemeiate, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.F.V. şi P.G., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 iunie 2002, la zi.
Onorarul pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.F.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 132 din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe inculpaţii P.E., P.F.V. şi P.G.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor P.F.V. şi P.G., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 iunie 2002, la 30 septembrie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.F.V., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4100/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4102/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
