CSJ. Decizia nr. 4134/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4134/2003
Dosar nr. 2920/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova a condamnat, prin sentinţa penală nr. 175 din 23 aprilie 2003, pe inculpatul H.V.V. la câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. şi furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. şi la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 16 februarie 2003, la zi.
A luat act că părţile vătămate D.S. şi D.A. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cuţitul folosit de acesta la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat, suma de 1.020.000 lei, contravaloarea bunurilor şi banilor, dobândite prin infracţiune.
A obligat pe inculpat şi la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, în seara zilei de 15 februarie 2003, după ce a consumat în exces băuturi alcoolice, inculpatul H.V.V. (prestând ocazional munci necalificate în gospodăriile consătenilor) a pătruns fără drept, în curtea locuinţei părţilor vătămate D.S. şi D.A. (persoane în vârstă de peste 80 ani) şi a sustras din coteţul păsărilor 5 găini, în valoare de 1.000.000 lei.
La ieşirea din curte, alunecând pe gheaţă, inculpatul a scăpat din mâini păsările.
După aceea, inculpatul a pătruns în locuinţa părţilor vătămate şi, cu un cuţit, le-a ameninţat cu moartea, solicitându-le bani.
Întrucât D.S. ezita să se supună, inculpatul l-a îmbrâncit şi ameninţat cu cuţitul, determinându-l să spună că are bani în sertarul de la bufet.
Inculpatul a căutat la locul indicat şi a luat toţi banii găsiţi acolo, respectiv suma de 20.000 lei, după care a părăsit locul faptei.
Prin Decizia penală nr. 268 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a criticat sentinţa cu privire la reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de tâlhărie, susţinând că nu a exercitat acte de violenţă asupra părţilor vătămate. A mai criticat sentinţa şi sub aspectul individualizării pedepsei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs nemotivat, iar oral a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanţe atenuante personale.
Recursul este fondat pentru următorul motiv examinat din oficiu.
Instanţele de judecată, deşi au reţinut corect faptele în concordanţă cu probele administrate, inclusiv declaraţiile sale de la urmărirea penală, prin care a recunoscut faptele, menţinute la prima instanţă, a făcut o greşită încadrare juridică a faptelor, în art. 192 alin. (2) C. pen. şi în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., în concurs cu infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen.
Infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune complexă a cărui element material constă dintr-o acţiune principală de furt şi o acţiune adiacentă, de exercitare a violenţei, de ameninţare şi de folosire a altor mijloace de constrângere.
Din moment ce, în speţă, acţiunea de furt săvârşită de inculpat, constituie componenţa principală a infracţiunii de tâlhărie, nu se mai poate reţine în sarcina inculpatului, separat infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.
Nu se poate reţine nici infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu (de către o persoană înarmată, în timpul nopţii), deoarece aceste împrejurări constituie agravantele la infracţiunea de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., (în timpul nopţii, de către o persoană având asupra sa o armă; într-o locuinţă sau în dependinţele acesteia).
În ce priveşte susţinerea recurentului de a se recunoaşte în sarcina sa circumstanţe atenuante şi a se reduce pedeapsa sub minimul special, nu poate fi primită, deoarece numai împrejurările că acesta nu are antecedente penale şi a recunoscut fapta, nu sunt de natură a duce la aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., avându-se în vedere pericolul social sporit al faptei de tâlhărie, săvârşită în condiţii agravante (în timpul nopţii, înarmat cu un cuţit, asupra unor persoane în vârstă de peste 80 de ani).
Considerând că eroarea de încadrare juridică, care a fost reliefată, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 17 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursul declarat de inculpat, a casa atât sentinţa cât şi Decizia recurată, cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din cele trei infracţiuni, pentru care inculpatul a fost condamnat, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpat la 7 ani închisoare, din care se va deduce perioada arestării preventive, de la 16 februarie 2003, la 1 octombrie 2003 (data prezentei decizii).
Celelalte dispoziţii ale sentinţei se vor menţine.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul H.V.V., împotriva deciziei penale nr. 268 din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 175 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Prahova, cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen., într-o singură infracţiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c) C. pen. şi în baza acestui text, condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 16 februarie 2003, la 1 octombrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4133/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4135/2003. Penal → |
|---|
