CSJ. Decizia nr. 4136/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4136/2003
Dosar nr. 3763/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 598 din 17 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., în art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., inculpatul P.V. a fost condamnat la 4 ani închisoare.
În baza prevederilor art. 239 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare (o singură faptă, martorul C.).
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul pentru cinci infracţiuni, prevăzute de art. 239 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen.
Prin aceiaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10. lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen.
În baza art. 239 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul P.D. a fost condamnat la 6 pedepse de câte 3 ani închisoare (6 fapte).
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., pentru ambii inculpaţi.
S-a luat act că, partea vătămată U.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
La data de 23 ianuarie 2003, în jurul orelor 8,00, partea vătămată aflându-se în tramvai a sesizat sustragerea portofelului aflat în mâna inculpatului P.L., pe care împreună cu P.V. i-a invitat la sediul secţiei 20 poliţie, declinându-şi calitatea de jandarm.
În staţie partea vătămată şi cei doi colegi ai săi ce-l însoţeau, au fost ameninţaţi, şi insultaţi de către inculpatul P.D.
Reuşind să fugă, inculpatul P.V. a fost prins, lovindu-l pe martorul C. cu pumnul în zona umărului, rupându-i epoletul.
Cei trei jandarmi, printre care şi partea vătămată U.S. au fost ajutaţi de doi poliţişti aflaţi în patrulare, pentru imobilizarea inculpaţilor P.D., în timpul incidentului care lua amploare, a scos din buzunar un cuţit.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii care au criticat soluţia sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.
Prin Decizia penală nr. 440 din 5 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondate apelurile ambilor inculpaţi, constatând că scopul pedepsei nu poate fi realizat decât în condiţiile în care, pedepsele aplicate vor fi executate în regim de detenţie.
În termen legal împotriva hotărârilor, de mai sus, au declarat recurs cei doi inculpaţi care au susţinut că pedepsele aplicate sunt severe, impunându-se reducerea lor.
Examinând hotărârile pronunţate în raport de această critică, dar şi de dispoziţiile cazului de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedepsele aplicate au fost stabilite în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 C. pen., neexistând motive de reducerea lor.
Astfel, inculpatul P.V. a săvârşit, în concurs real, două activităţi infracţionale grave, care au lezat atât normele ce apără proprietatea cât şi autoritatea de stat.
Modul de concepere şi executare a acestor fapte comise în loc public cât şi într-un mijloc de transport, împotriva a şase lucrători de poliţie şi jandarmi au impus aplicarea unor pedepse nu severe, dar ferme pentru a fi corespunzătoare pericolului social al faptelor dar şi făptuitorilor.
Datele personale nu caracterizează pozitiv pe inculpaţi care nu au o ocupaţie, nu au avut o atitudine procesuală sinceră, încercând înlăturarea răspunderii penale, pentru infracţiunile de ultraj, iar inculpatul P.V. are în antecedente şi o altă condamnare.
Pe cale de consecinţă, cum pedepsele aplicate celor doi inculpaţi se înscriu în limitele legale sancţionatoare şi nu se constată motive pentru reducerea lor se apreciază neîntemeiate criticile formulate, urmând a fi respinse, ca atare.
Verificând, însă din oficiu hotărârile recurate, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., cât şi în lipsa unui recurs al parchetului vizând încadrarea juridică a infracţiunii de furt, se constată, în propriul recurs al inculpatului P.V., în raport de încadrarea juridică dată de instanţe activităţii infracţionale de deposedare a părţii vătămate U.S. de un portofel, funcţionarea cazului de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Într-adevăr, instanţele au reţinut corect că, inculpatul a deposedat de portmoneu pe partea vătămată U.S., în timp ce acesta călătorea cu tramvaiul; portmoneul a fost recuperat de partea vătămată în momentul în care, inculpatul P.V. se pregătea să-l înmâneze fratelui său P.L., pentru care s-a dispus disjungerea cauzei şi cercetarea penală într-un dosar separat.
Ori în acest context, instanţele trebuiau să reţină că infracţiunea de furt s-a consumat în condiţiile agravantelor prevăzute la literele a) şi f) ale alin. (1) din art. 209 C. pen., respectiv, de două persoane şi într-un mijloc de transport şi nu în loc public, aşa cum greşit s-a reţinut.
Acesta este motivul pentru care recursul declarat de inculpat se va admite, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., hotărârile se vor casa numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de furt.
Procedând la rejudecarea cauzei, în limitele casării, se va dispune potrivit art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul P.V., din art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., în art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi f) C. pen., text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la 4 ani închisoare, urmând ca prin contopire să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se vor menţine în rest dispoziţiile hotărârilor şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru motivele sus prezentate, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada detenţiei preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat P.D. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.V., împotriva deciziei penale nr. 440/ A din 5 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 598 din 17 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la încadrarea juridică a infracţiunii de furt calificat.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi e) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi f) C. pen. şi menţine pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge recursul declarat de inculpatul P.D., împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 23 ianuarie 2003, la 1 octombrie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.V. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul P.D. la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4135/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4137/2003. Penal → |
|---|
