CSJ. Decizia nr. 4209/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4209/2003
Dosar nr.3792/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 169 din 6 iunie 2003, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpaţii:
- L.G. la: 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; la 20 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; la 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 201 alin. (2), raportat la art. 200 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75l lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- G.L. la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.; la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.; la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2), raportat la art. 200 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă, cei doi inculpaţi au fost obligaţi, în solidar, să plătească despăgubiri civile în sumă de 100.000.000 lei părţii civile B.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că, în noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, cei doi inculpaţi, tată şi fiu, au ucis o femeie în vârstă de 18–25 ani, rămasă neidentificată, lovind-o cu pumnii şi sugrumând-o, după care au învelit-o într-o pătură şi au aruncat-o într-o vale din apropierea cabanei Mestecăniş din judeţul Suceava.
Victima a fost găsită a doua zi, iar la autopsie s-a constatat că moartea a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice produse prin strangulare.
La data de 25 iunie 2001, aceiaşi inculpaţi au ucis-o, tot prin strangulare, pe B.R., în vârstă de 23 de ani, care trăise în concubinaj cu L.G., fiul, timp de două săptămâni, în locuinţa inculpaţilor din Câmpulung Moldovenesc. Omorul a fost săvârşit seara, pe raza comunei Sadova din judeţul Suceava, în apropierea liniei de cale ferată. După ce au ucis-o, inculpaţii au târât victima între şinele căii ferate, unde au abandonat-o.
Din actul medico-legal de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat asfixiei mecanice produse prin strangulare cu laţul.
Instanţa a mai reţinut că la începutul lunii septembrie 2000, inculpaţii au sechestrat-o în locuinţa lor pe minora M.N.M., adusă de aceştia din comuna Becleni, judeţul Bistriţa-Năsăud, cu promisiunea că o vor angaja ca vânzătoare la un magazin, au legat-o cu un lanţ prins cu lacăt, de un picior, au brutalizat-o, au violat-o şi au supus-o la perversiuni sexuale timp de o săptămână, până când, în ziua de 15 septembrie 2000, în timp ce inculpaţii erau plecaţi de acasă, minora a reuşit să se elibereze, desfăcând lanţul de la picior, şi s-a întors la părinţii săi, în comuna Becleni.
Din raportul de constatare medico-legală emis de Serviciul Medico-Legal Judeţean Bistriţa – Năsăud la 18 septembrie 2000 rezultă că minora prezenta numeroase leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri contondente.
Prin Decizia penală nr. 225 din 11 august 2003, Curtea de Apel Suceava a respins apelul declarat în cauză de L.G., a admis apelul declarat de inculpatul G.L., a desfiinţat sentinţa atacată numai în ce îl priveşte pe ultimul inculpat şi, rejudecând cauza, a dispus achitarea lui conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de omor comisă numai de tatăl său în noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, şi l-a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare, pentru participarea sa la uciderea victimei B.R, prin schimbare de încadrare juridică, din infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen.
Instanţa de apel a reţinut că inculpatul G.L., care era minor la data comiterii infracţiunii de omor din noaptea de 5 spre 6 iunie 2000, nu a contribuit cu nimic la uciderea victimei, acesta fiind lovită cu pumnii de tatăl său, iar apoi strangulată tot de acesta cu o sfoară groasă. Inculpatul minor nu a făcut altceva decât să-l ajute pe tatăl său, forţat fiind de acesta, să transporte cadavrul în valea în care a fost abandonat.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs ambii inculpaţi.
Inculpatul L.G. a susţinut în recursul său, că nu a omorât-o pe femeia neidentificată, găsită în apropierea cabanei Mestecăniş la data de 6 iunie 2000, ci numai pe B.R. Inculpatul a mai susţinut că, în ce o priveşte pe B.R., nu a intenţionat s-o ucidă ci numai s-o pedepsească pentru că era alcoolică şi a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. c) C. pen., în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen. Referitor la infracţiunile de viol şi de perversiune sexuală comise împotriva minorei M.N.M., inculpatul a cerut să fie achitat şi pentru acestea, susţinând că minora a locuit cu voia ei în locuinţa inculpaţilor, urmând să se căsătorească cu fiul său, G.L. De asemenea, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat faţă de partea civilă B.I.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate rezultă că în dimineaţa zilei de 6 iunie 2000 a fost găsit cadavrul unei femei neidentificate, în vârstă de 18–25 ani, lângă parcarea din apropierea cabanei Mestecăniş, pe raza comunei Iacobeni, judeţul Suceava. Victima era îmbrăcată sumar şi prezenta urme de strangulare, în treimea superioară a gâtului, precum şi numeroase leziuni pe întreaga suprafaţă a corpului, produse prin lovituri cu obiecte contondente. Cadavrul era învelit într-o cuvertură cu motive geometrice, iar în apropiere s-a găsit o cuvertură înflorată. Victima a fost recunoscută de martorii T.G., M.P., N.R. şi M.V., vecinii inculpaţilor, ca fiind o tânără care a locuit timp de câteva luni în casa inculpaţilor, în vara anului 2000. S-a stabilit, de asemenea, că pătura în care era învelit cadavrul victimei şi cuvertura găsită în apropiere aparţineau inculpaţilor.
După ce, în primele declaraţii date la organele de urmărire penală inculpaţii au declarat că nu o cunosc pe victimă şi nu au nici o legătură cu moartea acesteia, ulterior au făcut declaraţii din care rezultă, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel, că tânăra a fost omorâtă prin strangulare de inculpatul L.G.
Astfel, inculpatul G.L., a declarat că pe tânără o chema L., că a locuit la ei în vara anului 2000 şi că în seara zilei de 5 iunie 2000 au plecat cu toţi de acasă cu o căruţă trasă de un cal, urmând să meargă undeva la munte, să cumpere fân. Pe drum, în apropierea cabanei Mestecăniş, tatăl său, inculpatul L.G., a bătut-o pe numita L., a trântit-o din căruţă şi a lovit-o cu pumnii şi cu picioarele, după care a strâns-o de gât cu o sfoară groasă, iar după ce femeia a murit, au transportat-o amândoi învelită într-o pătură şi au lăsat-o în locul unde a fost găsită a doua zi.
Într-un mod asemănător a descris împrejurările faptei inculpatului L.G., fiul lui Ioan, cu deosebirea că acesta a afirmat că pe victimă o chema M. şi că fiul său, nu a fost de faţă la comiterea infracţiunii, fiind plecat la cerşit în oraş.
Ulterior, ambii inculpaţi au revenit asupra declaraţiilor date în legătură cu fapta de la data de 5 iunie 2000, dar această revenire nu poate fi luată în considerare dat fiind toate celelalte elemente cu care declaraţiile mai sus menţionate se coroborează şi anume cu faptul că victima a locuit în casa lor şi că obiectele găsite la locul unde a fost găsită victima le aparţin.
Nu poate fi primită nici cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei de omor deosebit de grav comisă la data de 17 februarie 2001 în infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 C. pen., ţinând seama de declaraţiile date de inculpaţi în cursul procesului şi de celelalte probe ale dosarului şi anume actele medico-legale şi fotografiile judiciare din care rezultă că victima a fost strangulată, iar înainte de aceasta i-au fost produse zeci de leziuni pe tot corpul. Aceste probe exclud cu desăvârşire posibilitatea ca inculpatul să fi acţionat fără intenţia de a ucide, voinţa lui de a suprima viaţa victimei fiind evidentă.
Nu pot fi primite, de asemenea, susţinerile inculpatului cu privire la nevinovăţia sa în ce priveşte lipsirea de libertate a minorei M.N.M. şi la infracţiunile de viol şi de perversiuni sexuale pe care le-a comis asupra acesteia, declaraţiile victimei şi actul medico-legal mai sus evocat fiind suficient de doveditoare, în sensul reţinut de instanţe în considerentele hotărârilor pronunţate.
În sfârşit, se constată că obligarea inculpatului la despăgubiri civile către B.I., mama victimei B.R. este justificată ţinând seama de daunele materiale şi morale suferite de partea civilă ca urmare a decesului fiicei sale în condiţiile descrise în hotărârile pronunţate de instanţe.
Inculpatul G.L., a cerut să fie achitat pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, susţinând că este nevinovat, iar în subsidiar, a solicitat micşorarea pedepsei, ţinând seama de circumstanţele sale personale. De asemenea, inculpatul a solicitat reducerea despăgubirilor la care a fost obligat faţă de partea civilă B.I.
Recursul nu este fondat.
Contribuţia directă a inculpatului recurent la uciderea R.B. a fost recunoscută chiar de acesta în declaraţiile date la urmărirea penală, declaraţii care se coroborează cu celelalte probe ale dosarului. Din aceste probe rezultă că inculpatul l-a ajutat pe tatăl său să o sugrume pe B.R., în împrejurările descrise în hotărârile instanţelor, şi a târât, împreună cu tatăl său, cadavrul victimei pe linia ferată.
De asemenea, infracţiunile comise împotriva minorei M.N.M. sunt dovedite cu probele menţionate mai sus.
Nu poate fi primită nici cererea de micşorare a pedepsei, constatându-se că la individualizarea acesteia instanţele au făcut aplicarea corectă a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În sfârşit, se constată că obligarea inculpatului G.L., în solidar cu tatăl său, coinculpatul L.G., la despăgubiri civile către B.I., mama victimei B.R., în cuantum de 100 milioane lei, este justificată ţinând seama de daunele materiale şi morale suferite de partea civilă ca urmare a decesului fiicei sale în condiţiile descrise în hotărârile pronunţate de instanţe.
În consecinţă, recursurile declarate de cei doi inculpaţi urmează să fie respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii LG. şi G.L. împotriva deciziei penale nr. 225 din 11 august 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 19 februarie 2001, la 3 octombrie 2003.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4207/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4220/2003. Penal → |
|---|
