CSJ. Decizia nr. 4207/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4207/2003
Dosar nr. 2566 /2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 PI din 17 martie 2003 a Tribunalului Timiş, au fost condamnaţi inculpaţii:
- U.M. la: - 23 ani închisoare pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174, şi art. 176 lit. d) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi la:
- 15 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu 2 ani închisoare, în total 25 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., instanţa a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 249 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 453/1998 a Judecătoriei Arad şi a contopit acest rest de pedeapsă, în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 25 ani închisoare cu aplicarea art. 71, şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 113 C. pen., l-a obligat pe inculpat la tratament medical până la însănătoşire.
- Ş.V. la 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 C. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), şi:
- Ş.T.D. la 15 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2), lit. a), d) şi f) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 535 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1665/1999 a Judecătoriei Arad şi s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în total 15 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 113 C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical până la însănătoşire, şi:
- N.D. la 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211, alin. (1) şi (2) lit. a), d) şi f) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus reţinerea şi arestarea preventivă.
S-a constatat că părţile vătămate M.P. şi B.J. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul N.D. a unei perechi de pantofi sport, culoare neagră.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte 2.000.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Totodată, s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Timişoara, a sumei de 1.800.000 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul Ş.V. a povestit inculpatului U.M., că numitul M.M. ar avea în domiciliu sume de bani şi au hotărât să-i sustragă. Apoi, cei doi au făcut această propunere şi inculpaţilor Ş.T.D. şi N.D., iar aceştia au fost de acord cu propunerea.
Ca urmare, în noaptea de 23 octombrie 2001, în jurul orelor 24, inculpaţii s-au deplasat cu trenul în localitatea Periam.
Ajungând la imobilul victimei M.N., inculpaţii au escaladat poarta de la stradă, s-au urcat pe acoperişul de la bucătărie, şi apoi pe acoperişul casei. După aceea, au desfăcut mai multe ţigle şi au pătruns în pod, iar de acolo în holul casei.
M.N., care dormea, auzind zgomote, s-a trezit, s-a înarmat cu o furcă şi a început să strige „hoţii”, dar inculpaţii l-au imobilizat şi exercitat asupra acestuia acte de constrângere, dar numai inculpatul U.M. a suprimat viaţa victimei.
Astfel, după ce a lovit-o cu un cuţit, inculpatul U.M. a acoperit victima cu o plapumă, provocând moartea prin asfixie.
După aceea, inculpaţii au început să caute prin casă şi au luat suma de 5.000.000 lei precum şi nişte mezeluri de casă, pe care le-au pus într-o plasă şi au părăsit locul faptei.
Împotriva sentinţei au declarat apel, cei patru inculpaţi, susţinându-se de către inculpaţii U.M. şi N.D. că nu sunt vinovaţi de faptele reţinute în sarcina lor, iar de către ceilalţi doi inculpaţi că pedepsele nu au fost individualizate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apelurile au fost respinse, ca nefondate prin Decizia penală nr. 198/A a Curţii de Apel Timişoara.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs cei patru inculpaţi, iar inculpaţii U.M. şi Ş.V. şi-au retras recursurile luându-se act de retragerea recursurilor prin încheierea nr. 3504 din 22 august 2003.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul N.D.
Acesta critică Decizia atacată precum şi sentinţa, pentru netemeinicie, susţinând că reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de tâlhărie este urmarea unei erori evidente de fapt, pretinzând că el nu a participat la comiterea acestei infracţiuni şi că nici nu a fost la locul faptei în seara respectivă, solicitând să fie achitat.
Recursul este nefondat.
Din verificarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele de judecată, făcând o analiză minuţioasă a probelor dosarului şi interpretându-le judicios, au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestui inculpat şi nu există nici un dubiu în această privinţă.
Sub acest aspect, este de menţionat că inculpatul N.D. a recunoscut la urmărirea penală participarea sa la infracţiunea de tâlhărie şi a relatat modul cum s-au derulat faptele.
Recunoaşterile sale se coroborează cu procesul verbal de confruntare cu inculpatul S.V. şi cu găsirea la locul faptei a încălţămintei de sport a lui N.D.
Martorul L.I. a recunoscut încălţămintea găsită la locul faptei, ca fiind a inculpatului.
A doua zi, martorul a constatat că inculpatul avea încălţăminte nouă.
Faţă de aceste probe, revenirea la instanţă, a inculpatului N.D. şi negarea participării sale la infracţiune, corect a fost considerată ca fiind o încercare de a se sustrage de la răspundere penală şi, ca urmare, nu a fost luată în considerare.
Recurentul Ş.T.D., în recursul său, a invocat greşita individualizare a pedepsei, solicitând să fie redusă.
Critica este nefondată.
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia şi acestui inculpat, pe baza recunoaşterilor acestuia coroborată cu celelalte probe ale dosarului.
De asemenea, pedeapsa aplicată este bine individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind proporţională cu gravitatea faptei şi cu gradul sporit de pericol social al inculpatului, recidivist.
Totodată, pedeapsa aplicată se învederează ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, ambele recursuri, care au fost menţinute, sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 26 octombrie 2001, la 3 octombrie 2003 pentru inculpatul N.D. şi timpul arestării preventive de la 4 noiembrie 2002, la 3 octombrie 2003 pentru inculpatul S.T.D.
Recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.D. şi S.T.D. împotriva deciziei penale nr. 198/A din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul reţinerii şi arestării preventive de la 26 octombrie 2001 la 3 octombrie 2003.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4206/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4209/2003. Penal → |
|---|
