CSJ. Decizia nr. 4217/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4217/2003
Dosar nr. 2663/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 56 din 5 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa a fost condamnat inculpatul C.V.L. la câte 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru două infracţiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) Totodată, s-a revocat graţierea şi suspendarea executării unei pedepse anterioare, de un an închisoare, dispunându-se şi executarea acesteia, urmând ca în total, inculpatul să execute 4 ani închisoare.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în zilele de 31 decembrie 2002 şi 1 ianuarie 2003, inculpatul a acostat pe stradă pe părţile vătămate P.E.A. şi R.I. şi prin violenţă le-a deposedat de poşete în care se aflau telefoane mobile, bani şi alte bunuri.
Apelul declarat în cauză de inculpat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 234 din 7 mai 2003.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs şi a solicitat, ca şi în apel, reducerea pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră.
Examinând actele dosarului se constată că motivul invocat de inculpat în recursul său nu este întemeiat, întrucât instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepsei, respectând criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în lege pentru infracţiunea de tâlhărie comisă de inculpat în condiţiile în care acesta este minor, de sinceritatea sa, de gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor comise, cât şi de faptul că în antecedentele sale inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat beneficiind de suspendarea executării pedepsei şi apoi de graţierea ei.
Pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, este deci, necesară pentru reeducarea inculpatului şi nu se impune reducerea ei.
În consecinţă, recursul declarat de inculpat se va respinge cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.L. împotriva deciziei penale nr. 234 din 7 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 ianuarie 2003 la 3 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4216/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4219/2003. Penal → |
|---|
