CSJ. Decizia nr. 4216/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4216/2003
Dosar nr. 2621/2003
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 256 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Constanţa, secţia penală, a dispus condamnarea inculpatului V.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată privind restul neexecutat de 1531 zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 44 din 30 august 1988 a Tribunalului Dâmboviţa şi s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În final, inculpatul V.G. are de executat pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de al 22 septembrie 2002 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată, prin reprezentant legal, nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 189, art. 191 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul la 3.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 300.000 lei, onorariu avocat oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 22 septembrie 2002, inculpatul s-a deplasat cu trenul rapid 681 pe ruta Bucureşti – Constanţa.
În tren se afla şi partea vătămată M.D. împreună cu tatăl şi sora sa. Partea vătămată se deplasa prin vagoanele trenului cerşind sume de bani de la călători. Aşa a ajuns şi în compartimentul în care se afla inculpatul, care consuma băuturi alcoolice. La solicitarea părţii vătămate de a-i da bani, inculpatul i-a propus acestuia să practice raport sexual oral drept contraprestaţie pentru suma de bani solicitată.
Împreună cu partea vătămată s-a deplasat în toaleta de la capătul culoarului vagonului de tren şi aici s-a consumat actul sexual oral, aşa după cum recunoaşte inculpatul în declaraţiile sale.
Situaţia de fapt reţinută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de consemnare a plângerii şi depistare a inculpatului, dovada de consemnare la C.E.C. a sumei de 10.000 lei predată organelor de poliţie de către tatăl părţii vătămate, raporturile de expertiză biologică, declaraţiile martorilor O.E., F.V., coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.G., criticând-o, în sensul greşitei încadrări juridice a faptei, deoarece se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de raport sexual cu un minor, infracţiune prevăzută de art. 198 C. pen. şi nu a infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. A mai solicitat reducerea pedepsei aplicate, deoarece este excesiv de severă în raport de fapta comisă.
Prin Decizia penală nr. 163/ P din 20 mai 2003, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.G.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost computată din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 16 aprilie 2003 la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea pedepsei aplicate, deoarece este prea severă faţă de fapta comisă.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei inculpatului, instanţele au ţinut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, inculpatul fiind în stare de ebrietate, ameninţând cu un cuţit, a constrâns-o pe partea vătămată M.D., în vârstă de numai 12 ani, să practice un raport sexual oral, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
De altfel, pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în cauză, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, potrivit scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Aşa fiind, se constată că pedeapsa aplicată de prima instanţă şi menţionată de instanţa de apel a fost corect proporţionalizată şi nu există temeiuri pentru reducerea ei, astfel că recursul inculpatului este nefondat şi urmează să fie respins.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul V.G. să fie respins, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2002 la 3 octombrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.G. împotriva deciziei penale nr. 163/ P din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 22 septembrie 2002 la 3 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4215/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4217/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
