CSJ. Decizia nr. 4310/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4310/2003
Dosar nr. 26/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 342 din 9 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, inculpatul S.V. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 27 septembrie 2001 la zi şi l-a obligat să plătească părţii civile M.V. 35.000.000 lei despăgubiri civile şi o prestaţie lunară de întreţinere de câte 1.500.000 lei pentru minorii M.C.M. şi M.M. începând cu data de 27 septembrie 2001 şi până la majorat, precum şi la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul şi victima M.F. erau în relaţii de prietenie, iar în după-amiaza zilei de 26 septembrie 2001, după terminarea treburilor în gospodăria fiecăruia, au consumat băuturi alcoolice la un bar din localitate.
În drum spre casă, inculpatul a condus pe victimă care era în stare de ebrietate până la poarta locuinţei acesteia. Întrucât discutau cu voce tare soţia victimei a ieşit la poartă şi împreună cu inculpatul au condus-o pe victimă în curte şi pe o masă sub un şopron, soţia victimei i-a servit cu vişinată crezând că astfel aceasta se va linişti.
Între timp victima a încercat să-l lovească pe inculpat cu pumnul, dar a fost prinsă de braţe de soţia sa care a cerut inculpatului să fugă din curte, moment în care victima şi-a lovit soţia cu pumnii peste faţă.
Inculpatul a ieşit din curte, iar victima a pornit în urmărirea sa, însă soţia sa a continuat să o ţină de braţe, împrejurare în care, lângă poartă, a lovit-o din nou. În timp ce soţia victimei s-a dus în curte, să se spele de sânge pe faţă, victima a plecat în urmărirea inculpatului şi ajungându-l l-a lovit cu pumnii doborându-l la pământ şi a continuat să-l lovească cu picioarele în abdomen.
Pentru a scăpa de agresiunea victimei, inculpatul a luat un par din apropiere şi a lovit-o pe victimă peste faţă şi în zona abdomenului, producându-i o fractură de mandibulă, ruptură de epiplon, mezenter, ficat şi splină, cu consecinţa morţii acesteia datorită hemoragiei interne.
Prin Decizia penală nr. 509 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul S.V. prin care solicita reducerea pedepsei şi partea civilă M.V. care solicita majorarea despăgubirilor civile în sumă de 60.000.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase şi monument funerar, precum şi a prestaţiei lunare de întreţinere.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei şi partea civilă care a cerut restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale în vederea tragerii la răspundere penală şi a altui participant pe care îl bănuieşte de agresiune împotriva victimei şi obligarea inculpatului şi la daune morale, fiind de acord cu admiterea recursului declarat de acesta; temeiuri de recurs prevăzute de art. 3859pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate în cauză au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.
La aplicarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens, s-a ţinut seama de gradul concret de pericol social ridicat al infracţiunii comise, cât şi de circumstanţele în care a obţinut inculpatul şi anume, a ripostei la actele repetate de agresiune, dezlănţuite de victimă împotriva sa, astfel că prin reţinerea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., referitoare la provocare i s-a stabilit o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, care este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În legătură cu recursul declarat de partea civilă este de observat că aceasta nu poate critica decât latura civilă nu şi latura penală, conform art. 362 lit. d) şi art. 3852 C. proc. pen.
Pe de altă parte între inculpat şi partea civilă şi după comiterea faptei, s-au menţinut relaţiile anterioare normale de prietenie, aceasta fiind de acord cu reducerea pedepsei aplicate inculpatului, deoarece consideră că la actele de agresiune asupra victimei, o contribuţie hotărâtoare ar fi avut participarea şi a altui făptuitor.
Pe de altă parte la stabilirea cuantumului despăgubirilor civile s-au avut în vedere sumele pretinse cu acest titlu (45.000.000 lei din care 25.000.000 lei cheltuieli de înmormântare şi 20.000.000 lei cheltuieli cu parastase, precum şi, câte 2.000.000 lei prestaţie lunară de întreţinere), astfel că prin reţinerea şi a culpei victimei, sumele acordate sunt de natură să acopere cheltuielile sus-arătate.
Referitor la daunele morale, este de observat că acestea nu au mai fost solicitate în apel, iar instanţa de fond a apreciat corespunzător că nu se impun a fi acordate în raport cu culpa gravă a victimei care a provocat actele de violenţă asupra sa.
De altfel instanţa de fond a acordat despăgubiri civile la un cuantum mai mare decât cel dovedit, în care se poate aprecia că se includ şi cele 20.000.000 lei solicitate cu titlu de daune morale, reduse desigur cu gradul de culpă al victimei, pe care inculpatul nu le-a contestat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat şi partea civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.V. şi de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 509 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 27 septembrie 2001, până la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenta parte civilă la plata sumei de 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4308/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4311/2003. Penal → |
|---|
