CSJ. Decizia nr. 4316/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4316/2003
Dosar nr.3888/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 29 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Dolj a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., F.V. din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), inculpatul F.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 12 iunie 2002, la zi.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată B.A. nu se constituie parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 12.122.724 lei către partea civilă Spitalul nr. 1 Craiova, cu dobânda legală aferentă de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada vara anului 2001 – luna mai 2002, inculpatul F.V. a întreţinut o relaţie extraconjugală cu victima B.A.
Întrucât a aflat că partea vătămată se mai întâlnea şi cu alţi bărbaţi, pe data de 24 mai 2002, inculpatul s-a dus la căminul de nefamilişti unde locuia B.A. şi i-a făcut reproşuri în legătură cu comportamentul avut. Inculpatul a lovit-o cu palmele, doborând-o pe holul căminului, apoi a continuat să o lovească cu picioarele peste faţă şi abdomen.
La ţipetele victimei, au intervenit martorele R.G. şi C.L. care au aşezat-o pe pat, inculpatul rămânând în prezenţa acesteia.
Deşi transportată la spital cu salvarea, victima a refuzat internarea dar, din cauza agravării stării sănătăţii sale, a fost spitalizată pe data de 27 mai 2002, cu diagnosticul „traumatism facial, traumatism hemitorace stâng, contuzie abdominală; agresiune”, constatându-se, ulterior, că a suferit o ruptură de splină.
Conform certificatului medico-legal nr. 1599/ A2 din 12 iunie 2002 emis de Institutul de medicină legală Craiova, victima B.A. a suferit leziuni ce au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, declaraţiile părţii vătămate, acte medicale şi medico-legale, declaraţiile martorilor R.G., C.L., B.D., B.A., D.T., B.I.D., M.G.L., F.A., declaraţiile inculpatului care a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa.
Instanţa de fond a apreciat că inculpatul nu a avut intenţia de a o ucide pe partea vătămată, nu a urmărit şi nici nu a acceptat acest lucru, intenţia sa fiind doar de a o lovi pe B.A., din gelozie. În consecinţă, în sarcina inculpatului F.V. s-a reţinut infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., întrucât, deşi nu a prevăzut consecinţa rupturii de splină ca urmare a agresiunii exercitate asupra victimei, inculpatul ar fi putut şi ar fi trebuit să prevadă producerea unui rezultat mai grav datorită lovirii părţii vătămate în abdomen.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 275 din 9 iunie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul F.V.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpatul F.V.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
În motivele scrise, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi condamnarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) C. pen.
În susţinerea orală a recursului, s-a arătat că încadrarea juridică corectă a faptei săvârşite de inculpatul F.V. este tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., text de lege în baza căruia s-a solicitat condamnarea inculpatului.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Delimitarea conţinutului constitutiv al infracţiunii de vătămare corporală gravă de cel al tentativei la infracţiunea de omor şi stabilirea încadrării juridice corecte în această speţă necesită o atentă decelare a tuturor datelor şi împrejurărilor comiterii faptei, precum şi a celor anterioare şi ulterioare săvârşirii ei, nuanţarea atitudinii fizice şi psihice dezvoltată de inculpat pe tot parcursul evenimentelor şi analizarea consecinţelor medico - legale ale agresiunii.
Curtea consideră că instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au dat o justă încadrare juridică infracţiunii săvârşite de inculpat în raport de următoarele împrejurări:
- natura relaţiei dintre inculpat şi victimă şi care excludea existenţa unor resentimente, stări conflictuale, manifestări agresive, etc.
- inculpatul s-a manifestat deschis, venind în căminul de nefamilişti, fiind văzut de mai mulţi martori şi a purtat discuţia pe holul imobilului, fără să încerce să se ascundă;
- succesiunea loviturilor, zonele în care au fost ele aplicate, folosirea piciorului pentru lovirea victimei nu denotă intenţia inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate;
- încetarea agresiunii imediat ce au intervenit martorele R.G. şi C.L;
- atitudinea de regret manifestată de inculpat care a declarat că şi-a pierdut controlul;
- grija pentru soarta victimei pe care a însoţit-o în cameră şi apoi, cu salvarea, la spital.
Aşadar, inculpatul F.V. a intenţionat numai vătămarea corporală a victimei ca o corecţie pentru un comportament inadecvat, iar nu uciderea acesteia, astfel că în mod temeinic şi legal s-a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Cât priveşte încadrarea juridică a acestei infracţiuni, Curtea constată că, în raport de dispoziţiile Legii nr. 169/2002 şi de data intrării în vigoare a acestei legi, 18 aprilie 2002, anterior comiterii faptei de către inculpatul F.V., în cauză sunt aplicabile prevederile art. 182 alin. (2) C. pen., iar nu art. 182 alin. (1) C. pen., cum în mod eronat s-a reţinut.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, să caseze hotărârile atacate numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., să schimbe încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza acestui text de lege, Curtea va dispune condamnarea inculpatului F.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă care, prin cuantumul său şi modalitatea de executare este conformă pericolului social al infracţiunii săvârşită şi este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate.
Celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate vor fi menţinute.
Cu privire la recursul inculpatului F.V.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia, prin reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea sa.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Curtea constată că, în raport de pericolul social concret al faptei săvârşite şi de consecinţele acesteia, în cauză nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
Curtea constată că circumstanţele atenuante ce îl favorizează pe inculpat au fost deja reţinute şi că, în raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopul pedepsei, astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen., ele şi-au găsit exprimarea în cuantumul de 3 ani închisoare al pedepsei aplicate.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului.
Perioada reţinerii şi arestului preventiv va fi dedusă din durata pedepsei aplicate, de la 12 iunie 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 275 din 9 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul F.V.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 29 din 29 ianuarie 2003 a Tribunalului Dolj numai cu privire la încadrarea juridică a faptei.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în cea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul F.V., la 3 ani închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.V. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Deduce din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 12 iunie 2002, până la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4313/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4321/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
