CSJ. Decizia nr. 4312/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4312/2003
Dosar nr.1460/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 209 din 10 decembrie 2002, a Tribunalului Teleorman, a fost condamnat inculpatul C.E.G. la pedeapsa de 8 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de dispoziţiile art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de 62 de zile, neexecutat din pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 315 din 9 noiembrie 2000 a Judecătoriei Turnu Măgurele, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 65 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 21 iunie 2001, la 10 decembrie 2002.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale şi 20.000.000 lei despăgubiri materiale către partea civilă S.F.D.
A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Municipal Turnu Măgurele a sumei de 427.847 lei şi către Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti a sumei de 7.889.652 lei cu dobânda de referinţă B.N.R. cu titlu de cheltuieli necesitate de spitalizarea părţii vătămate.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 22 februarie 2002, pe timp de noapte, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a părăsit localul F. din Tr. Măgurele însoţit de martorele N.A. şi N.F. Pe drum, s-a întâlnit cu partea vătămată S.F.D. care era urmat de martorii C.G.M. şi R.R. Inculpatul a întrebat partea vătămată de ce cântă, iar aceasta l-a înjurat; inculpatul s-a oprit în faţa sa, a aplicat victimei o lovitură în abdomen cu un corp tăietor – înţepător şi a fugit, fiind imobilizat de martorii prezenţi, avertizaţi de victimă despre lovitura primită şi care au constatat hemoragia abdominală survenită urmare leziunii produse.
Victima a fost de urgenţă transportată la o unitate sanitară, iar intervenţia chirurgicală promtă a evitat producerea decesului.
Inculpatul a recunoscut parţial săvârşirea faptei, dar a arătat că nu fusese înarmat, ci aplicase exclusiv o lovitură cu pumnul.
Apărarea sa în acest sens a fost înlăturată de depoziţiile martorilor audiaţi. De altfel singura persoană care s-a aflat faţă în faţă cu victima a fost inculpatul, victima a declarat imediat că fusese „înţepată”, iar adresa S.M.L. Teleorman nr. 1372/B/2002 a menţionat că leziune în cauză nu putea fi produsă prin autoagresiune ci prin lovire cu un corp tăietor – înţepător, foarte posibil din faţa victimei şi de jos în sus; elemente precum zona vizată, corpul folosit în agresiune, apt să ucidă şi leziunile cauzate au dus la concluzia existenţei intenţiei directe de a ucide, rezultatul letal neproducându-se din cauze independente de voinţa inculpatului.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite şi dovedite prin administrarea următoarelor mijloace de probă: plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, planşe fotografice, adresa nr. 1372/B/2002 a S.M.C. Teleorman, declaraţiile martorilor C.G.M., R.T.D., R.R., N.A., N.F., N.T., R.G.D., C.C., I.Şt., certificat medico – legal 235/C/526 al S.M.L. Teleorman, adresele Spitalelor Tr. Măgurele şi de Urgenţă, fişă cazier.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând achitarea pe motiv că nu a săvârşit fapta reţinută în sarcina sa.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, prin Decizia penală nr. 76/A din 13 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 21 iunie 2002, la 13 februarie 2003. A fost obligat apelantul inculpat la plata de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 300.000 lei, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de apel a reţinut că prin sancţiunea aplicată prin hotărârea de fond s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 şi art. 37 lit. a) C. pen., instanţa administrând materialul probator necesar şi reţinând corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen legal inculpatul, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii de fond şi din apel şi restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi conform art. 38515 alin. (4) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Recursul este neîntemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că instanţele de fond şi apel au administrat toate probele necesare, stabilind în mod complet şi corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului, reţinându-se, săvârşirea de către acesta a tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Pe parcursul desfăşurării procesului penal atribuirea inculpatului a fost oscilantă, dar nu s-a reţinut apărarea sa, în sensul că nu a fost înarmat cu un obiect contondent având în vedere faptul că aceasta nu s-a coroborat cu nici una dintre celelalte probe administrate în cauză.
Leziunile produse victimei au pus în pericol grav viaţa acesteia, aşa după cum rezultă din actele medico legale existente în dosarul de urmărire penală şi nu puteau fi rezultatul unei autoagresiuni, iar pe de altă parte întreg materialul probator demonstrează faptul că doar inculpatul s-a aflat împreună cu victima într-o poziţie de natură a face posibil leziunile în cauză (faţă în faţă, lovirea având loc de jos în sus). Aşadar, faţă de ansamblul probelor administrate, Curtea apreciază că starea de fapt a fost pe deplin dovedită, iar pe cale de consecinţă având în vedere zona vitală vizată, instrumentul folosit apt să ucidă şi intensitatea loviturii forma de vinovăţie a fost şi aceasta just reţinută şi anume intenţia directă, conform art. 10 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., rezultatul letal neproducându-se din motive independente de voinţa inculpatului, reţinându-se, în mod corect săvârşirea infracţiunii în forma tentativei.
În legătură cu cuantumul pedepsei aplicate, Curtea constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pronunţându-se o pedeapsă care prin cuantum şi modalitatea de executare este de natură a duce la realizarea scopurilor generale ale pedepselor şi reflectând, totodată, împrejurările săvârşirii faptei, gravitatea deosebită a acesteia şi periculozitatea fătuitorului (aflat în stare de recidivă postcondamnatorie, săvârşirea acestei noi infracţiuni denotând perseverenţa infracţională).
Aşadar, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 21 iunie 2002, la 8 octombrie 2003.
În baza art. 192 alin. (2) va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.G. împotriva deciziei penale nr. 76/ A din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 21 iunie 2002 până, la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4311/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4313/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
