CSJ. Decizia nr. 4313/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4313/2003
Dosar nr.2917/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115/ S din 25 aprilie 2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii C.V., R.G., D.V. şi R.M. la câte 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ultimul cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a revocat liberarea condiţionată a restului de 809 zile închisoare din pedeapsa de 8 ani şi 2 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 1969/1999 a Judecătoriei Braşov inculpatului R.M. care s-a contopit cu pedeapsa din cauză de 6 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare în final acesta urmând să execute 7 ani închisoare.
S-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a computat din pedepse durata reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în seara de 7 mai 2001 inculpaţii, domiciliaţi în satul Araci au trecut cu căruţa pe lângă partea vătămată L.T. pe care au lovit-o cu pietre şi pumnii producându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie şi i-au cauzat o infirmitate permanentă prin pierderea splinei.
Împotriva sentinţei au declarat apel parchetul şi inculpaţii.
Prin Decizia penală nr. 234/A/2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelul parchetului împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor. A majorat pedepsele inculpaţilor la câte 8 ani închisoare cu excepţia lui R.M. căruia pedeapsa i-a fost majorată la 9 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Au fost respinse apelurile inculpaţilor.
Prin Decizia penală nr. 750/2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursurile inculpaţilor, a casat în întregime Decizia Curţii de Apel Braşov şi a trimis cauza la aceiaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor.
Prin Decizia penală nr. 124/ Ap din 20 mai 2003, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile inculpaţilor C.V., R.M., R.G. şi D.V. împotriva sentinţei penale nr. 115/S/2002 a Tribunalului Braşov şi în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul R.M. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru ceilalţi inculpaţi.
În baza acestor texte a condamnat pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare, pe inculpaţii R.G. şi D.V. la câte 4 ani şi 6 luni închisoare, iar pe inculpatul R.M. la 4 ani închisoare.
Faţă de acesta s-au aplicat şi prevederile art. 61 C. pen., s-a contopit restul de 809 zile închisoare cu pedeapsa din cauză şi s-a aplicat un spor de 6 luni în final inculpatul R.M. având de executat 4 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-au înlăturat dispoziţiile referitoare la pedeapsa complimentară.
Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov care în temeiul art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., a criticat-o pentru greşita încadrare juridică dată faptelor inculpaţilor în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în loc de tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
S-a motivat că faţă de intensitatea loviturilor aplicate de inculpaţi părţii vătămate, faţă de multitudinea acestora, dar şi faţă de zonele vizate de inculpaţi, respectiv cap, torace, abdomen rezultă evident intenţia inculpaţilor de a suprima viaţa părţii vătămate ceea ce impune încadrarea juridică de tentativă la omor.
Recursul este întemeiat pentru alt motiv.
Infracţiunea de omor se comite cu intenţie, o altă formă de vinovăţie fiind exclusă.
Aceasta presupune că autorul infracţiunii, tentativă sau infracţiune consumată prevede şi acceptă rezultatul letal al faptelor sale.
Din actele medico-legale de la filele 10-11 (dosar urmărire penală) rezultă că urmare agresiunii partea vătămată a suferit următoarele leziuni: Contuzie cerebrală, fractura oaselor piramidei nazale, traumatism toracic cu fractura arcului costal IX stâng.
S-a concluzionat că leziunile necesită pentru vindecare 16-18 zile îngrijiri medicale. Ulterior partea vătămată a fost diagnosticată cu ruptură de splină, s-a practicat splenectomia, s-a prelungit numărul de îngrijiri medicale la 30 zile şi s-a apreciat că s-a pus în primejdie viaţa părţii vătămate care prin prinderea splinei a rămas cu infirmitate permanentă.
Faţă de concluziile actelor medico-legale rezultă că faptele inculpaţilor au avut neîndoielnic consecinţe grave asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a părţii vătămate.
Chiar aşa fiind în cauză nu s-a dovedit că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a-i rupe splina părţii vătămate şi de a-i pune în pericol viaţa aceste rezultate fiind praeterintenţionate. Cu atât mai puţin s-ar putea motiva că inculpaţii au acţionat în vederea suprimării vieţii părţii vătămate, încadrarea în tentativă la omor fiind exclusă.
Având în vedere că fapta s-a comis în luna mai 2001 înainte de modificarea art. 182 prin Legea nr. 169/2002 văzând şi prevederile art. 13 C. proc. pen., cu privire la aplicarea legii mai favorabile Curtea de Apel Braşov ar fi trebuit însă să reţină în cauză infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., pentru care pedeapsa era de la 2 la 7 ani închisoare şi nu infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) după modificare, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa Decizia atacată numai cu privire la încadrarea juridică dată faptelor şi sporul de 6 luni aplicat inculpatului R.M.
În baza art. 334 C. proc. pen., va fi schimbată încadrarea juridică a faptei din art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în cea prevăzută de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare, iar pe R.G. şi D.V. la câte 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul R.M. la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., va menţine revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 809 zile închisoare, urmând ca după contopire să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii şi se va computa arestul preventiv din pedepse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 124/ A din 20 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpaţii C.V., R.M., R.G. şi D.V.
Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi înlăturarea sporului de 6 luni închisoare, aplicat inculpatului R.M.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în cea prevăzută de art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru toţi inculpaţii.
În baza art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul C.V. la 5 ani închisoare, pe inculpaţii R.G. şi D.V. la câte 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 182 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul R.M. la 4 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., menţine revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 809 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1969 din 1 septembrie 1999 a Judecătoriei Braşov pe care-l contopeşte cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca in final, inculpatul R.M. să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor.
Deduce din pedepse, perioada arestării preventive a inculpaţilor C.V. şi R.M. de la 4 octombrie 2001, până la 8 octombrie 2003, iar pentru inculpaţii R.G. şi D.V. de la 18 noiembrie 2001, la 8 octombrie 2003.
Onorariul în sumă de 600.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4312/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4316/2003. Penal → |
|---|
