CSJ. Decizia nr. 4308/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4308/2003
Dosar nr.1654/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212/ P din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Neamţ, a fost condamnat inculpatul A.V. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de dispoziţiile art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a dispus interzicerea exerciţiului drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 350 alin. (1) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 aprilie 2002, la 12 decembrie 2002.
În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 14 C. pen. şi 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata către părţile civile B.L. şi B.I., a sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi 80.000.000 lei daune morale, reactualizate la data executării.
A fost obligat inculpatul conform art. 188 din Legea 3/1978 la plata sumei de 5.636.473 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi şi 1.690.793 lei cheltuieli de transport către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Neamţ.
S-a luat act de faptul că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen., a fost obligat la plata sumei de 14.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în seara zilei de 20 aprilie 2002, inculpatul a avut un conflict la discoteca din comuna Tămăşeni cu mai multe persoane şi că ulterior, în noaptea de 21 aprilie 2002, pe fondul consumului de alcool şi a stării conflictuale preexistente, împreună cu mai multe persoane din comuna Doljeşti (E.I., T.G., D.P., D.I. şi B.F.M.) s-a întors în comuna Tămăşeni unde au început să aplice lovituri persoanelor pe care le întâlneau în cale. La înapoierea spre comuna Doljeni, s-au întâlnit cu B.P. care se deplasa cu bicicleta. E.I. a aruncat cu o piatră în spiţele de la o roată a bicicletei, iar inculpatul A.V. a aplicat o lovitură puternică în cap victimei cu bâta de baseball. Urmare agresiunii victima a intrat în comă cerebrală traumatică şi ulterior a decedat.
Din raportul medico-legal de autopsie nr. 549/C din 3 iunie 2002, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi rezultă că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale traumatice consecutive contuziei, dilacerării, lamei de sânge subdural produse în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut deschis.
Leziunile s-au produs prin loviri active cu corpuri sau mijloace contondente, între traumatism şi deces existând o legătură de cauzalitate primară, directă, necondiţionată.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, procesului verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, raport medico-legal de necropsie nr. 594/C din 3 iunie 2002, emis de I.M.L. Iaşi şi avizarea acestuia nr. 2727 din 22 iulie 2002, foaie observaţie – neurochirurgie, raport de expertiză psihiatrică, emis de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici nr. A1/5666/2002 şi avizarea nr. E.2/6588/2002, declaraţia părţii vătămate B.I., declaraţiile martorilor, completarea raportului de necropsie nr. 549/C din 3 decembrie 2002 al I.M.L. Iaşi, declaraţiile inculpatului. Acesta a avut o poziţie oscilantă retractând declaraţiile iniţiale în care recunoştea fapta, dar susţinerile sale nu s-au coroborat cu probele administrate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi părţile civile B.I. şi B.L.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia nr. 110 din 11 martie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, desfiinţând hotărârea apelată sub aspectul cuantumului pedepsei, iar în fond, majorând pedeapsa la 18 ani închisoare.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul inculpatului, desfiinţând sentinţa sub aspectul cuantumului daunelor materiale şi constatând că inculpatul a achitat 15.000.000 lei daune materiale, deci urmează a mai achita 85.000.000 lei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei de fond. În baza art. 381 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenţia de la 12 decembrie 2002, la zi.
În baza art. 189 C. proc. pen., pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins ca inadmisibile apelurile părţilor civile B.L. şi B.I.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii părţi civile la plata a câte 50.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de apel admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, analizând materialul probator administrat în cauză, motivele de apel invocate şi din oficiu a constatat că în raport de gravitatea faptei, conduita inculpatului după săvârşirea faptei şi de împrejurările în care a fost săvârşită, cuantumul pedepsei este prea scăzut, majorându-l la 18 ani.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, în termen legal solicitând admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului ei, prin corecta aplicare a circumstanţelor reale şi personale.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate:
Instanţa de fond, pe baza probelor administrate a dat o justă încadrare juridică faptei săvârşită de către inculpat. Rapoartele de expertiză medico-legală efectuate în cauză şi avizate în condiţiile legii relevă, fără putinţă de tăgadă existenţa legăturii de cauzalitate directe şi neîntrerupte între acţiunea recurentului inculpat şi decesul victimei. Aşadar, în contextul folosirii unui corp contondent, dur, apt de a determina moartea unei persoane, coroborat cu intensitatea loviturii şi zona vitală vizată rezultă neîndoielnic că rezultatul letal chiar neurmărit a fost acceptat de către inculpat.
Sub aspectul aptitudinii psihice şi intelective ale inculpatului de a prevedea rezultatul acţiunii sale violente, aceasta rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică ce a conchis, în sensul păstrării capacităţii psihice de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor săvârşite.
Prin urmare fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa de fond a concluzionat corect, în sensul existenţei infracţiunii de omor calificat [(art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.)]
În legătură cu aplicarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de apel a corectat în mod just greşeala de individualizare comisă de instanţa de fond, în sensul că a majorat cuantumul pedepsei de la 16 la 18 ani şi deşi s-a menţinut orientarea acestuia spre minimul special de 15 ani, s-a făcut o justă coroborare a circumstanţelor agravante (fuga de la locul faptei, lăsarea fără ajutor a victimei, atitudinea oscilantă din timpul procesului penal ce ar fi putut zădărnici aflarea adevărului) şi a celor atenuante (lipsa antecedentelor, acordul dat parţial la plata despăgubirilor civile, sinceritatea iniţială), efectele acestora fiind judicios apreciate şi evaluate pentru a se ajunge la aplicarea unei pedepse care prin cuantumul său să ducă la realizarea scopurilor generale stabilite în art. 52 C. pen.
Recursul urmează deci a fi, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 C. proc. pen., respins ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., se deduce din pedeapsă perioada arestării preventive de la 25 aprilie 2002 la 8 octombrie 2003.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 110 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 25 aprilie 2002, la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4303/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4310/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
