CSJ. Decizia nr. 4321/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4321/2003
Dosar nr. 2630/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 32 din 31 ianuarie 2003, Tribunalul Mureş a condamnat, printre alţii, pe inculpatul I.C. la 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. c) şi alin. (2)1 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a fost obligat în solidar cu B.M. la 9,5 milioane lei către partea civilă B.V. şi la 9,5 milioane lei către partea civilă P.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în ziua de 22 iunie 2002, inculpatul I.C. împreună cu inculpatul B.M. au acostat părţile vătămate B.V. şi P.A. în zona Restaurantului Mc DONALDS din centrul municipiului Târgu Mureş. Sub ameninţare şi prin folosirea violenţelor fizice asupra celor două părţi vătămate, inculpaţii le-au furat o brăţară şi un lanţ din aur, un inel din aur şi un telefon mobil.
Prin Decizia penală nr. 74/2003 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins recursul inculpatului, care a cerut reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pentru pedeapsa prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul a comis infracţiunea de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cuprinsă între 7 şi 20 ani.
Inculpatul a comis infracţiunea împreună cu un minor, ceea ce reprezintă o circumstanţă agravantă, fapta fiind continuată. Ambele împrejurări sunt agravante pentru care legea prevede pedepse sporite.
Cu toate acestea, instanţele au apreciat că pedeapsa de 7 ani situată la limita minimă prevăzută de lege este suficientă pentru atingerea scopului arătat la art. 52 C. pen. În aceste condiţii o reducere a pedepsei sub această limită ar constitui o încălcare a legii.
Prin urmare, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
Se va computa prevenţia din durata pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 74/A din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive de la 22 august 2002 până la 8 octombrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4316/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4322/2003. Penal → |
|---|
